Necriticul emitea păreri personale arbitrare, tăgea concluzii tendenţioase şi despre mine spunea că sânt „un general cârcotaş”, un cusurgiu, că bag beţe în roate şi câte şi mai câte.... se înţelege, asta o făcea din prietenie. Eu nu o să procedez aşa, deci, şedinţa a avut pe ordinea de zi două puncte:1, poezie - Lazăr Magu; 2, proză – Mihai Arcadie Comănici. După ce s-au produs protagoniştii, Vlad Belity, preşedintele cenaclului, a făcut mici trimiteri, destul de elogioase, pentru a antrena participanţii la discuţii.
Constantin Grigoroşcuţă: M.A.C. leagă bine temele(nu precizează cu ce) iar L.M. l-a fascinat cu mulţimea metaforelor. Le dedică câte un catren, din păcate nu le-am reţinut.
Marius Golea: se lansează în discuţie aruncând două întrebări ce produc murmur în sală şi lasă pe L.M.(lui îi erau adresate) cu gura căscată, pe una o reproduc: V-aţi citit toate cărţile din biblioteca personală? Revenind la subiect, crede că poezia lui L.M. are un mesaj creştin, este muzicală şi bine alcătuită. Proza lui M.A.C. este reuşită ca pâinea de Pecica (Proza se intitulează „Povestiri de uns pe pâine”, din care s-au prezentat trei capitole), se întreabă totuşi – ce a vrut să spună autorul?
Eugen Pădureanu: poezia lui L.M. reflectă o trăire afectivă deosebită, temele sânt şi religioase şi profane. Proza lui M.A.C. curge , e fluidă, pâinea apare ca un lucru sfânt, ultima parte surprinde dar nu precizează cum.
Ion Henţ: tablete pentru ambii dar nu le-am putut reţine.
Gheorghe Vesa: autorul(L.M.) este ca un „mag”, ne-a vrăjit. M.A.C.din mituri, mituri face – stie el ce a vrut să spună.
Mircea Iovi: limba va rămâne prin Magu, nu ştiu dacă l-a crezut cineva, dar referindu-se la M.A.C. a scos o perlă , pe care o declar replica zilei: de când tot scrie , proza îmbătrâneşte iar autorul întinereşte.
Am avut şi eu o intervenţie , n-o mai reproduc, de teamă să nu dau în patima necriticului, prefer să citez din producţiile literare cu care ne- au delectat cei doi.
Din L.M., deşi a excelat prin producţii de tip clasic(sonet), am ales un poem în vers alb, sper să înţelegeţi de ce:
„Ivan Ivanov/practică la toate olimpiadele/stilul „smuls”./Pentru el nu există greutăţi/care nu pot fi ridicate - /apucă, strânge, icneşte,/strigă la toţii vecinii/să se dea la o parte./ Ivan Ivanov/ridică greutăţi mari:/provincii şi margini de ţară./Stilul „smuls”este performant/şi arată că Rusia/este o mare putere./Ivan Ivanov/şi stilul „smuls”/îmi aduc aminte /de Basarabia.//
M.A.C., pornind de la istoricul producerii pâinii, încearcă o radiografie a civilizaţiei prin aglutinarea timpului trecut cu cel prezent. Ficţiunea ocupă tot mai mult locul realului, se ajunge în zona literaturii ştiinţifico-fantastice:
„Stătea drept caun copac în mijlocul cercurilor, privind cerrul, aşteptând.
Din când în când, consulta ceasul său special. O explozie de lumină ciudată învălui bărbatul şi cercurile trasate în lanuri. Lumina însoţită de un zgomot puternic, de furtuni neaşteptate şi de o voce misterioasă:
-Ai întârziat!
-Am ajuns la timpul limită.
-Ai toată tehnologia?
-Da, am îndeplinit tot programul.
-S-a descoperit ceva deosebit în centrul gândirii tale. Totuşi eşti desemnat şi pentru o altă acţiune. Ne întâlnim la punctul Tg.51. Cred că ai codul de reactivare.
-Am înţeles, ne vedem pe Centaur patru . Efectuaţi telepurtarea!
Tânărul luă în mână un mănunchi de paie, cu spice cu tot. O luminoasă spirală precum cele produse de tornade, coborî din înălţimea cerului învăluind bărbatul ce-şi ridicase braţele ca pentru un zbor în neant. În două secunde dispăru.”
Constantin Butunoi
Mai ramane de adaugat volumul proaspat lansat al lui Lazar Magu, CASCADA DE NISIP, din care autorul ne-a onorat cu cativa stropi, in versuri, restul ramanand sa-l savuram acasa, prin generozitatea celui care i-a dat viata.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu