Vis cu Nichita

Așa si-a intitulat unul din texte E.L.S.E, alias Marius Golea, singurul care a ocupat un loc pe scena cenaclului, celălalt rămânând neocupat din motive necunoscute. Așadar, noua reuniune a cenaclului s-a desfășurat cu un singur actant Marius Golea, care s-a prezentat bine pregătit și a reușit să capteze atenția auditoriului.

Cele două proze scurte, „Vis cu Nichita”, text inspirat care pleacă de la o emisiune TV unde un actor povestește întâmplări cu poetul Nikita Stănescu, „Rugă pentru critic”, cealaltă proză, unde este deplânsă situația „criticului” în ședințele cenaclului și nu numai, într-un mod persiflator cu utilizarea unui limbaj, uneori prețios, înțesat cu neoașisme și „Incantație”-Mega-micro-poem(?)antologico-cenaclier , care își propune un fel de recenzie a volumului colectiv scos anul trecut „Borna de la kilometru 2010” Ed.Concordia de membrii cenaclului care a fost punctul forte al prestației lui M.G. Acest poem,cam ciudat, pleacă de la texte selectate de M.G, pentru fiecare autor prezent în antologie câte unul și le continuă, respectându-le stilul, cu mult succes. Ciudățenia constă în criteriul de selecție, care nu este altul decât tema morții, atunci când este și nu este cazul. Resorturile intime care au determinat acest mod de a prezenta antologia de cenaclu îmi scapă. M-ar interesa părerea necriticului, el a fost, aș putea spune, redactorul de carte, a făcut prezentările fiecărui autor și a asigurat corecturile necesare dar, din păcate, își continuă absența cu înverșunare. Consemnăm, în rezumat, discuțiile, destul de aprinse, purtate de participanți: E.L.S.E. are idei ingenioase(Rodica Dehelean); o mână formată de scriitor, cu multe reușite, povestea cu Nichita este remarcabilă(Mihai Arcadie Comănici); ne-a văzut sufletele(Mircea Iovi); un colaj literar într-o arhitectonică interesantă, tema pornește dintr-o frustrare(Eugen Pădureanu); M.G. este într-un neastâmpăr literar, poezie, proză, eseu, studiu despre retorică, e de apreciat ambiția sa de a se prezenta ,mereu, cu noutăți care, din cauza grabei, mai conțin și lucruri discutabile(Lucia Cuciureanu); autor imprevizibil, plin de surprize aproape în tot ce face (Rely Tarniceri); se ia la trântă cu literatura(Vlad Belity). Poemul „Incantație”fiind postat integral pe blog, am ales un un fragment din „Vis cu Nichita”:

„Ești cumva în preajma unui televizor? Selectează repede canalul…Un actor povestește fantastic despre Nichita!...”
…………………………………
„N-am apucat să văd mai nimic din emisiunea pentru care te-am sunat. Parcă e un blestem, și totodată parcă cineva, poate chiar cei care le produc, le țin secrete”, m-am plâns la telefon, iar apoi, am adormit. În vis mi-a apărut sala de cenaclu, doar că mesele erau așezate altcumva. Era un prezidiu, era o curte cu jurați ca la procesele americane, și eram și eu, pe banca acuzaților. Printre jurați era și Nichita, tânăr, cam la vreo patruzeci de ani. Iar eu neinspiratul, de prea multă emoție în loc să mă las cu smerenie judecat, n-am găsit altceva mai bun decât să mă mir prostește și să-l întreb o platitudine acuzatoare: „Dar tu Nichita ce cauți aici?!...”

Constantin Butunoi, cronicar de serviciu.

Reuniune la început de an

După sărbători prelungite, duminica trecută, cenaclul „Luceafărul” s-a reunit și pe scenă a urcat un singur protagonist – Monica Rodica Iacob. Din motive, desigur întemeiate, Domnica Pop, în ultimul moment, a renunțat.

Întrunirea a pus-o la grea încercare pe M.R.I. , a deschis anul cenaclier și pe deasupra și-a serbat și ziua de naștere. S-a descurcat, citind unele dintre cele mai frumoase poeme din noua sa apariție editorială volumul „Mireasă colorată”, Ed.Mirador, Arad, 2011, a cucerit auditoriul și a fost și la înălțime cu așa-zisul protocol.

La ședință, mare aglomerație, președintele cenaclului Vlad Belity a trebuit să recurgă la decibelii vocii sale pentru a face ordine. Părea, după ce poemele au fost citite, că discuțile vor fi scurte, luceferii fiind cu gândul la protocolul ce se arăta substanțial dar, n-a fost deloc așa...

Participanții la discuții, și nu au fost puțini, s-au pus pe analize pe text, pe observații privind stilul, analogii și sinonimii cu alte scrieri, cu alți autori și nu uitau să-i adreseze urarea de rigoare La mulți ani. Încerc să redau, pe scurt, aprinsa dezbatere în cele ce urmează.
M.R.I. scrie o poezie așa-zisă trăită, punctele de plecare necazurile produse de un mediu neprielnic(Rodica Dehelean), modalitatea în care își concepe discursul poetic și stilul de metaforizare este ancorat realității literare de astăzi ( Marius Golea, Rely Tarniceri, Vladimir Belity). Nu a scăpat unor observații critice prin care i se reproșa: unele repetiții, exprimări care produc confuzii, ambiguități și lasă impresia de scriere grăbită (Mircea Pascariu).
Toți au subliniat meritele literare a lui M.R.I., fapt pentru care a fost și primită în U.S.R.(Uniunea Scriitorilor din România). S-a trecut apoi la sărbătorirea zilei de naștere a protagonistei, unde luceferii au dat dovadă de mult simț de răspundere. Toate acestea s-au petrecut în lipsa necriticului(Horia Șt. Simon), care a fost amintit și reamintit, întreg cenaclul fiind contrariat, dar se pare că lui nu-i pasă, e absorbit total de romanul la care lucrează. Dar să-mi țin gura, mă mai trezesc și pictat personaj negativ... Drept încheiere, înainte de a reda integral câteva poeme din cartea lui M.R.I., voi aminti că această ședință a fost și o ședință a reconcilierii literare, să zicem, Rely Tarniceri și-a cerut scuze pentru un incident literar provocat fără voie și care a neîndreptățit-o pe M.R.I.

Necrofagii
A rămas pe obraji prima durere,
De foame ataci un animal mai mare ca tine
Înveți să dai târcoale,
Te pregătești pentru acel moment,
„-când ataci trebuie să te apropii mai întâi”
E îngrozitor
Când nu poți să te aperi
Devii o pradă sigură.

Imaginea oglinzii din hol
Intru în casă
În fața oglinzii din hol
Opresc zâmbetul
Strălucirea din ochi
Răzuiesc rumeneală din obraji
Și rămân dincolo de piele
Singură.

Precum o balenă eșuată pe plaja ta
Mi-am întors pielea pe toate părțile
Dar nu ți-am găsit mângâierea.
***
Nu mă consider o aripă
Dar
Fâlfâi ca un breton
Căzut peste ochii unei adolescente.

Lansare de carte Monica Rodica Iacob

In data de 09.12.2011, în holul Teatrului de Stat „Ioan Slavici”, în fața unei numeroase asistențe din care n-au lipsit oamenii de litere reprezentativi ai Aradului, Monica Radu Iacob, o „luceferiță” cu vechi ștate și-a lansat cea de a V- a carte.

Poeta, membră U.S.R., prin noul volum intitulat „Mireasa colorată” Ed. Mirador, Arad, 2011, își consolidează poziția în rândul poeților generației sale. A debutat editorial în anul 1987 și cu fiecare carte a urcat câte o treaptă spre deplina consacrare.

Vocea ei singulară, într-un anumit fel, dar cu puncte de plecare ce le găsim la Angela Marinescu și la Marina Marin, încă nu este apreciată la justa valoare, din varii motive, de critica de specialitate; fapte evidențiate de cei care au prezentat cartea repectiv, poetul Vasile Dan, președintele U.S.R., filiiala Arad urmat de poetul și criticul literar Gheorghe Mocuța.

Volumul, conceput sub semnul tragicului, conține toate ingredientele poeziei ce se scrie astăzi și faptul că are, ceea ce se cheamă, „lipici” la lectură, își va găsi cu siguranță cititorii.

Poeta, aproape doborâtă de emoție, a mulțumit celor prezenți pentru participare și a citit un poem pe care nu a reușit să-l ducă până la capăt, și-a păstrat energia pentru acordarea autografelor.

Constantin Butunoi