joi, 21 aprilie 2011

Necriticul întrece măsura

Și mă pune la încercare în a-i suplini lipsa. Știu că are probleme și deplâng acest lucru. Îl rog, prietenește, să nu întindă coarda, nu de alta, dar, mă obligă, într-un fel, să-i iau locul și, zău, nu mi-ar face cinste un asemenea act, care, de departe, ar fi necolegial și cine știe ce… antipatii mi-aș putea atrage.
Noua reuniune a „luceferilor”, după tipic, a luat în dezbatere două puncte:

1)poezie, susținut de Olteanu Iulia Ramona;

2)proză, susținut de Mihai Arcadie Comănici, decanul de vârstă al cenaclului.
Tânara Olteanu Ramona, care recent a debutat în cenaclul, s-a grăbit să-și prezinte noile producții : texte neconcludente, în care decorul sumbru, imaginile, aproape apocaliptice și sintagmele forțate precum : „zahăr acrit”, „trădare mieroasă”, „calm iritat”etc. impresionează neplăcut.
Mihai Arcadie Comănici, un prozator apreciat, a ales, din noua sa cartea, pe care o va lansa pe 2 iunie, a.c.(ziua de naștere) una din povestirile cele mai reușite intitulată „Cascadorii, sărutări și semințe de elită”, în care autorul se arată intrigat, chiar revoltat, de mistificările și sofisticările dăunătoare utilizate în tehnologia producerii pâinii și militează pentru pâinea sănătoasă și sfântă, făcând uz de toate cunoștințele în domeniu, amintindu-și de profesia sa, inginer agronom. Acțiunea este alertă, cu multe suspansuri, în stil detectivist , narațiunea se desfășoară pe mai multe planuri și e susținută de cele mai noi tehnici prozastice dar să consemnăm părerile celor care au participat la dezbateri :
Marius Golea – asemenea poezie se scrie de multă vreme, dar e important modalitatea stilistică de abordare pentru reușita artistică, crede că mai trebuie lucrate și recomandă lecturi intense tinerei poete, despre proza lui Comănici are numai cuvinte laudative: arhitehtonică complexă , acțiune trepidantă susținută de tehnici narative moderne,se declară foarte încântat și felicită autorul;
Gheorghe Vesa – Ramona scrie sinistru și antagonic, îi recomandă să-și aleagă teme și motive care includ și frumosul iar despre proză afirmă că i-a indus o stare de parcă ar fi participat personal la acțiune și felicită autorul;
Lucia Cuciureanu – ca poezie nu merge, nu surprinde, nu emoționează , îi recomandă câțiva autorii obligatorii pentru lectură și să încerce și proză, despre Comănici afirmă că a crescut, ca valoare, de la o carte la alta, în prezent este pe primul loc între prozatorii arădeni și face referiri ample la tehnicile narative utilizate;
Rodica Dehelean - textele sunt triste datorită problemelor cu care se confruntă tânăra generație dar asta nu înseamnă c ă nu trebuie lucrate și îi recomandă tinerei să mediteze mai mult și mai multă atenție la redactore, în legătură cu proza se arată surprinsă de modernitatea și „tinerețea” autorului și a textului;
Rely Tarniceri – compară textele propuse de Ramona cu o partitură muzicală, în care o anumită notă se repetă cu obstinație, producând monotonie și plictiseală, proză a încântat-o și așteaptă o nouă carte;
Constantin Grigoroșcuță - nu trebuie să dispere, tânăra are sensibilitate și este în căutare expresiei poetice adecvate care să aibă un mesaj clar și îi dedică o tabletă:„Cum să aflăm într-o zi/Că ne-a dat gata boala/Ce-n natură poate fi/Blondă și-albă ca…smoala?”, proza lui Comănici este foarte reușită, acțiunea este condusă cu o mână sigură, autorul știind să capteze cititorul;
Vladimir Belity – se referă la unele titulaturi nepotrivite precum:„ Strălucire îndepărtată”, „Greață”etc. după care, făcând analize pe texte, remarcă existența embrioanelor poetice ce puteau fi dezvoltate benefic dar se pierd în verbiaj și se declară de acord cu cele afirmate despre proza lui Mihai Arcadie Comănici și-l așteaptă cu o nouă carte.
Din textile propuse am ales frgmentele de mai jos :

Olteanu Iulia Ramona
„Sunt un suspin greu
Un obosit ce-și târăște
Cu greu corpul,
Un cuget în neant,
O frunză ucisă,”
(GOALĂ…GREU)

Mihai Arcadie Comănici
„ Inimile celor trei bat cu putere. Urechile ca niște antene de releu ascultă îngrijorate. Aud la un moment dat un zgomot. Un obiect a căzut la podea.
-Ce-i, ce s-a întâmplat?
-Nu-i nimic, a fugit o pisică. Avem noroc cu ea, altfel șoarecii n-ar fi ros probele, spuse Andrei.
Vorbesc în șoaptă. Probele de grâu erau din soiurile de elită.Iau fiecare câțiva săculeți ascunzându-i cum pot, într-o plasă, pe sub haine. Rămân atenți, bănuitori. Probabil un paznic se află undeva în uriașa clădire, privind la televizor sau bând liniștit o bere, întins într-un fotoliu. Continuară să caute deschizând cu grijă alte uși. Una scârțâie puternic. Se auzi ca un vaiet prelung, în sumbra atmosferă a laboratorului distrus. Rămân împietriți, în tăcere și nemișcare”
(Cascadorii, sărutări și semințe de elită)


Constantin Butunoi

miercuri, 6 aprilie 2011

Când necriticul lipsește…

Măgăreața cade pe mine, eu trebuie șă mă „sforțez”, pentru a reda cât mai veridic noua ședință a cenaclului în care s-a produs un nou debut, susținut de tânărul Marius Nicula.

Pe necritic nimeni nu îndrăznește să-l ia la refec, răspunde imediat cu o șarjă umoristică de-ți îngheață cuvintele și … necuvintele pe buze.


Marius Necula ne-a propus două texte: primul considerat poezie de autor, intitulat „Dulce rană de toamnă” și al doilea proză, intitulat „O întâlnire de tineret” și care face parte dintr-un roman în lucru.
Măi, ar zice necriticul, curajos tânăr, atacă literarura pe două fronturi. Musai să reușească pe unul. Și nu cred că nu ar remarca faptul, că pentru prima dată, în cenaclu, textele propuse au intrigi ce includ motive religioase și că autorul mizează totul pe sinceritatea confesiunii. Dar să consemnăm părerile celor
ce s-au încumetat la dezbateri:
Mircea Iovi : credința și religia sunt teme extreme de vaste și apreciază faptul că un tânăr le abordează ; îl felicită pentru preocupările pe care le are în legătură cu scrisul; îi recomandă să-și păstreze toate scrierile, chiar și cele mai puțin reușite, că nu se știe la ce vor fi bune și ele o dată;
Constantin Grigoroșcuță: este impresionat de problemele de viață reflectate în texte; face unele recomandări în legătura cu redactarea și punerea în pagină, I se pare că lipsește dialogul;
Mihai Arcadie Comănici: vede în texte influențe ale literaturii americane, poezia este prozaică, proza este poematică; din textele prezentate nu se pot trage conluzii certe legate de stilistică, cu siguranță este nevoie de multă muncă;
Marius Golea: afirmă că există potențial în scrierile cu care s-a prezentat M.N., perfecționarea survine prin exercițiu și continuarea lecturii; consideră debutul reușit pe care trebuie să-l onoreze în viitor;
Rodica Dehelean: subiectele alese de autor sunt de mare actualitate; povestirea este coerentă, deși se desfășoară lent e bine condusă, îl felicită;
Gheorghe Vesa: autorul este un sensibil, convins de importanța comunicarii are curajul sincerității și aceasta este foarte important ; poate că este nevoie să dea mai mare importanță unor reguli ce țin de alcătuirea textelor;
Mircea Pascariu: poezia nu i-a trezit acel fior ce-l declanșează genul liric, scrisul trebuie să individulizeze, să personalizeze; drumul scriitorului este foarte dificil și trebuie să fie pregătit să-i înfrunte greutățile;
Vladimir Beliy: sinceritate și curaj în exprimarea ideilor; proza este poematică, reușește și utilizează bine timpul verbelor, asta îl face mai apt pentru proză; în poezie nu i-ar strica să încerce formele poeziei clasice; îl felicită pentru debut;
Am ales, pentru final, câte un mic fragment din cele două texte cu care și- a făcut debutul în cenaclu, tânărul Marius Nicula:

„Mi- ai povestit numeroasele și fascinantele povești
povestite pe scurt despre tine și el.
Mi-ai umplut capul de romantism
când tot ce voiam eu era să-ți văd fericirea-n zâmbet și lacrimi.”
(Dulce rană de toamnă)

„Ceasul bătuse ora nouă și clopotele catedralei își prezentau pașnica melodie, completându-se armonios unul pe altul asemenea unui duet. Parcul era ușor luminat de lună și de felinarele așezate cu prilejul apropierii sărbătorilor. O mireasmă dulce de cozonac cu scorțișoară străbate calea necesară pentru a ne înlănțui în frumusețea lui. Iunia mă strângea de braț, încercând să se încălzească. Ne-am plimbat în liniște un timp îndelungat, deși ceasul voia să ne mintă, spunându-ne că a fost mult mai puțin. Pentru mine acele momente nu puteau fi marcate de timp și spațiu. Fiecare secundă avea anii ei și fiecare minut secolele lui. (...)Vântul bătea încet, dând tonul frunzelor uscate ce împodobeau cărarea. La dreapta Mureșul ne înșela, prezentându-ne o imagine distorsionată a cerului, mereu în mișcare, mereu fără regret. ”(O întâlnire de tineret)
Următoarea ședință a cenaclului are înscrise pe ordinea de zi următoarele: poezie – Olteanu Ramona și lansare de carte – Mihai Arcadie Comănici.



Constantin Butunoi