Noua reuniune a „luceferilor”, după tipic, a luat în dezbatere două puncte:
1)poezie, susținut de Olteanu Iulia Ramona;
2)proză, susținut de Mihai Arcadie Comănici, decanul de vârstă al cenaclului.
Tânara Olteanu Ramona, care recent a debutat în cenaclul, s-a grăbit să-și prezinte noile producții : texte neconcludente, în care decorul sumbru, imaginile, aproape apocaliptice și sintagmele forțate precum : „zahăr acrit”, „trădare mieroasă”, „calm iritat”etc. impresionează neplăcut.
Mihai Arcadie Comănici, un prozator apreciat, a ales, din noua sa cartea, pe care o va lansa pe 2 iunie, a.c.(ziua de naștere) una din povestirile cele mai reușite intitulată „Cascadorii, sărutări și semințe de elită”, în care autorul se arată intrigat, chiar revoltat, de mistificările și sofisticările dăunătoare utilizate în tehnologia producerii pâinii și militează pentru pâinea sănătoasă și sfântă, făcând uz de toate cunoștințele în domeniu, amintindu-și de profesia sa, inginer agronom. Acțiunea este alertă, cu multe suspansuri, în stil detectivist , narațiunea se desfășoară pe mai multe planuri și e susținută de cele mai noi tehnici prozastice dar să consemnăm părerile celor care au participat la dezbateri :
Marius Golea – asemenea poezie se scrie de multă vreme, dar e important modalitatea stilistică de abordare pentru reușita artistică, crede că mai trebuie lucrate și recomandă lecturi intense tinerei poete, despre proza lui Comănici are numai cuvinte laudative: arhitehtonică complexă , acțiune trepidantă susținută de tehnici narative moderne,se declară foarte încântat și felicită autorul;
Gheorghe Vesa – Ramona scrie sinistru și antagonic, îi recomandă să-și aleagă teme și motive care includ și frumosul iar despre proză afirmă că i-a indus o stare de parcă ar fi participat personal la acțiune și felicită autorul;
Lucia Cuciureanu – ca poezie nu merge, nu surprinde, nu emoționează , îi recomandă câțiva autorii obligatorii pentru lectură și să încerce și proză, despre Comănici afirmă că a crescut, ca valoare, de la o carte la alta, în prezent este pe primul loc între prozatorii arădeni și face referiri ample la tehnicile narative utilizate;
Rodica Dehelean - textele sunt triste datorită problemelor cu care se confruntă tânăra generație dar asta nu înseamnă c ă nu trebuie lucrate și îi recomandă tinerei să mediteze mai mult și mai multă atenție la redactore, în legătură cu proza se arată surprinsă de modernitatea și „tinerețea” autorului și a textului;
Rely Tarniceri – compară textele propuse de Ramona cu o partitură muzicală, în care o anumită notă se repetă cu obstinație, producând monotonie și plictiseală, proză a încântat-o și așteaptă o nouă carte;
Constantin Grigoroșcuță - nu trebuie să dispere, tânăra are sensibilitate și este în căutare expresiei poetice adecvate care să aibă un mesaj clar și îi dedică o tabletă:„Cum să aflăm într-o zi/Că ne-a dat gata boala/Ce-n natură poate fi/Blondă și-albă ca…smoala?”, proza lui Comănici este foarte reușită, acțiunea este condusă cu o mână sigură, autorul știind să capteze cititorul;
Vladimir Belity – se referă la unele titulaturi nepotrivite precum:„ Strălucire îndepărtată”, „Greață”etc. după care, făcând analize pe texte, remarcă existența embrioanelor poetice ce puteau fi dezvoltate benefic dar se pierd în verbiaj și se declară de acord cu cele afirmate despre proza lui Mihai Arcadie Comănici și-l așteaptă cu o nouă carte.
Din textile propuse am ales frgmentele de mai jos :
Olteanu Iulia Ramona
„Sunt un suspin greu
Un obosit ce-și târăște
Cu greu corpul,
Un cuget în neant,
O frunză ucisă,”
(GOALĂ…GREU)
Mihai Arcadie Comănici
„ Inimile celor trei bat cu putere. Urechile ca niște antene de releu ascultă îngrijorate. Aud la un moment dat un zgomot. Un obiect a căzut la podea.
-Ce-i, ce s-a întâmplat?
-Nu-i nimic, a fugit o pisică. Avem noroc cu ea, altfel șoarecii n-ar fi ros probele, spuse Andrei.
Vorbesc în șoaptă. Probele de grâu erau din soiurile de elită.Iau fiecare câțiva săculeți ascunzându-i cum pot, într-o plasă, pe sub haine. Rămân atenți, bănuitori. Probabil un paznic se află undeva în uriașa clădire, privind la televizor sau bând liniștit o bere, întins într-un fotoliu. Continuară să caute deschizând cu grijă alte uși. Una scârțâie puternic. Se auzi ca un vaiet prelung, în sumbra atmosferă a laboratorului distrus. Rămân împietriți, în tăcere și nemișcare”
(Cascadorii, sărutări și semințe de elită)
Constantin Butunoi
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu