E vorba de lansările de carte, care continuă într-o veselie. O fi bine, o fi rău, cenacliștii își fac datoria și salută colegii, care, în condițiile dificile de azi, reușesc să-și pună în lumina tiparului gândurile ce-i frământă, cum s-a întâmplat si-n ședința din duminica trecută, când poetul Lazăr Magu și-a lansat noul său volum de versuri„Cartea cu cinci anotimpuri”, cu subtitlul – poezie pentru vreme târzie – ed. Rebeca, 2011, Arad.
La invitația președintelui cenaclului, fără nicio introducere, Lazăr Magu și-a declamat poemele alese cu mult aplomb, într-o tonalitate plăcută, cu efecte hipnotice asupra participanților, ca într-un număr de magie.
Versurile sale, bine structurate, de cele mai multe ori în stil clasic, au greutate și limpezime, exprimând trăiri ce denotă o mare sensibilitate. Scenariile, care se derulează filmic într-o curgere liturgică, dublate de un discurs ceremonios, par a nu ține cont de tendințele poeziei actuale.
Dar să vedem ce părere au cei care au cerut cuvântul, pentru a-și face cunoscută opinia, în legătură cu cartea mai sus amintită:
Gheorghe Vesa – vede în poezia lui Magu multă trăire și sensibilitate, o carte de poezie care trebuie citită;
P.M.Haș - poetul avea chef de vorbă și după ce ne-a informat în legătură cu treburile pe care le-a are de făcut pe acasă, inclusiv spălatul ciorapilor, a afirmat că a scris despre Lazăr Magu rânduri; poemele citite azi conțin dimensiunea cosmică a durerii noastre, reformează ce trebuie reformat în creștinism, care ne-a dat a falsă imagine despre Iisus; cu siguranță cartea reprezintă o nouă treaptă în evoluția liricii sale;
Marius Golea – l-a surprins plăcut rostirea solemnă a versurilor, jocurile de cuvinte și metaforele curajoase ce definesc originalitatea autorului;
Lucia Cuciureanu – afirmă că L.M. scrie o poezie tulburătoare animată de un suflu classic,plină de trăiri, rondelul, care este practicat cu obstinație, deși nu-i respectă cu strictețe regulile, i-a adus multe reușite și remarcă pe cel intitulat„Limba mea”,care poate face parte din orice antologie;
Rely Tarniceri – făcând referi în legătură cu celelalte volume publicate de L.M., afirmă că de data aceasta poetul se situează pe cealaltă parte a baricadei și că „predica de la amvon” a devenit un cântec al iubirii;
Monca Rodica Iacob – aduce elogii autorului, îl felicită și citește un poem care i-a plăcut în mod deosebit;
Constantin Grigoroșcuță – zice că autorul știe să valseze cu metaforele iar cuvintele și ideile ar executa marșuri poetice” prin cartea lansată , încheie cu un catren pe care nu l-am reținut;
Vladimir Belity – consideră că autorul a reușit o carte de poezii care îi face cinste, prin ea mai urcă o treaptă în evoluția sa lirică, fapt remarcat și de alți cenacliști, îl felicită urându-i succes în viitor;
În final am să vă citez din câteva poeme, pe care le consider deosebite, o provocare pentru a vă procura cartea, dar nu înainte de a vă anunța că la „repriza a-III- a” a sosit și necriticul, care, după cum bănuiți, n-a avut nicio părere:
„Mi-ai spus că iubirea e-o ancoră târzie
ce ține marea-n porturi, să nu se risipească,
să nu se-ntoarcă-n râuri, să nu se poticnească,
sa cadă peste maluri de păsări și hârtie.
Mi-am spus că ești o mare și am simțit talazuri,
lovindu-mă năpraznic în inimă și-n tâmple…
un naufragiu tandru urma să se întâmple
și mi-ai căzut în brațe ca ploaia caldă-n iazuri.”
(Ancoră)
„ Trupul iubitei – o ediție de lux
scrisă artizanal,
cu cele mai frumoase poeme„
(Cartea cu poeme)
„Vinul cumparat de la alimentară,
apă de ploaie.
Cafeaua băută la cofetărie,
apă de ploaie.
Cartea citită săptămâna aceasta ,
apă de ploaie.
Cuvintele șefului
………………………………………
apă de ploaie.
Promisiunile guvernanților
……………………………………..
apă de ploaie.
La Calafat,
oamenii înalță diguri de protecție.
(Dunărea în creștere)
ps. L.M. a oferit fiecărui cenaclist câte un volum cu autograf.
Constantin Butunoi
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu