După derularea formalităților ce țin de începutul de ședință, când protagoniștii, Rodica Dehelean și Eugen Pădurean se pregăteau să-și prezinte noile „produse” literare, în sală și-a făcut , pe neașteptate, apariția necriticul, stârnind o adevărată rumoare. Bucuria se putea citi pe fețele participanților iar eu am răsuflat ușurat, crezându-mă scăpat de o obligație care îmi dă destulă bataie de cap.
Dar să vedeți ce a urmat – necriticul se așază la locul său, stă liniștit și ascultă citirea textelor, își expune părerea și dă să plece, când îl întreb cum rămâne cu blogul, răspunde că nu-l interesează, are prea multe pe cap.
Gurile rele spun că ar lucra la un nou roman și fiind numai două ședințe până la intrarea în vacanță, s-a gândit să lase totul pe mine. Ce om mai e și necriticul asta, nu e în stare să mâzgălească o „fițuică” pentru blog dar… se înhamă la un roman!
Să revenim la ședința propriu-zisă și să consemnăm, pe scurt, părerile exprimate în cadrul dezbaterilor ce au urmat:
Rodica Dehelean scrie o poezie de o naivitate ciudată(Mircea Pascariu)in care meditațiile adolescentine par a sta alături cu banalul(Horia Șt.Simon); scrieri scurte de o puritate copilărească, care trădează un suflet inocent (Rely Tarniceri);
Textele propuse de poetă , în general scurte, au tentă aforistică dar, în cele mai multe cazuri, sunt lipsite de profunzime, fapt ce pare intrat în obișnuință.
Eugen Pădurean, cu poemul în proză „Dor de Terra”, a vrut să spună parcă prea mult, dând impresia de ceva prea încărcat dar are nu puține versuri inspirate și chiar sclipitoare(Horia Șt.Simon); mitologic și contemporan, autorul scrie descătușat, știe să dăscălească dar și să plictisească(Mircea Pascariu); are o mare ușurință în tratarea ideilor dar se cam pierde în amănunte(Constantin Grigoroșcuță);
Poemul amplu prezentat de autor , în care liricul este dominat de epic, trece în revistă motivele dintotdeauna ale poeziei, avatarurile eului poetic, precaritatea ființială, femeia eterna poveste, dragostea cu trădările ei, moralitatea etc; derularea secvențială a poemului, precum și limbajul utilizat, uneori neadecvat, în ilustrarea ideilor emise, provoacă dificultăți în receptarea textului care este inegal din punct de vedere al realizării artistice.
Din cele prezentate de susnumiții am ales:
Rodica Dehelean:
„Gândul te poartă/prin roua fanteziei”
„Trec din pruncie într-o altă copilărie”
„Nu sunt ca tine,/dar e loc și pentru mine”
Eugen Pădurean:
„Să cobori chiuind pe arcul unui curcubeu ca pe un tobogan
Sau coplărindu-te, pe o auroră boreală ca pe faldurile rochiei bunicii.
………………………………………………………………………………………………………….
Pe bunicul, care o viață-ntreagă a arat în jurul satului
Până s-a scufundat încet cu cai cu tot, îl auzi și acum
Arând și dojenind blând caii
Și parcă ametistul inelului tău srălucește mai vesel.
……………………………………………………………………………
Te duci la vânătoare, vezi vânatul, în loc de bubuitura puștii
Tu auzi:ta-ta-ta-taa! – primele acorduri din Simfonia a-V-a
Din țeavă țâsnesc grâne – răsar în urma ta lanuri
Și te-ntorci acasă fericit, cu tolba plină de vânat: iepuri și potârnichi
Din carton.”
Următoarea întrunire va avea loc în data 29.05.2011 și ordinea de zi va avea un singur punct: proză , autor Marius Golea.
Constantin Butunoi
Dar să vedeți ce a urmat – necriticul se așază la locul său, stă liniștit și ascultă citirea textelor, își expune părerea și dă să plece, când îl întreb cum rămâne cu blogul, răspunde că nu-l interesează, are prea multe pe cap.
Gurile rele spun că ar lucra la un nou roman și fiind numai două ședințe până la intrarea în vacanță, s-a gândit să lase totul pe mine. Ce om mai e și necriticul asta, nu e în stare să mâzgălească o „fițuică” pentru blog dar… se înhamă la un roman!
Să revenim la ședința propriu-zisă și să consemnăm, pe scurt, părerile exprimate în cadrul dezbaterilor ce au urmat:
Rodica Dehelean scrie o poezie de o naivitate ciudată(Mircea Pascariu)in care meditațiile adolescentine par a sta alături cu banalul(Horia Șt.Simon); scrieri scurte de o puritate copilărească, care trădează un suflet inocent (Rely Tarniceri);
Textele propuse de poetă , în general scurte, au tentă aforistică dar, în cele mai multe cazuri, sunt lipsite de profunzime, fapt ce pare intrat în obișnuință.
Eugen Pădurean, cu poemul în proză „Dor de Terra”, a vrut să spună parcă prea mult, dând impresia de ceva prea încărcat dar are nu puține versuri inspirate și chiar sclipitoare(Horia Șt.Simon); mitologic și contemporan, autorul scrie descătușat, știe să dăscălească dar și să plictisească(Mircea Pascariu); are o mare ușurință în tratarea ideilor dar se cam pierde în amănunte(Constantin Grigoroșcuță);
Poemul amplu prezentat de autor , în care liricul este dominat de epic, trece în revistă motivele dintotdeauna ale poeziei, avatarurile eului poetic, precaritatea ființială, femeia eterna poveste, dragostea cu trădările ei, moralitatea etc; derularea secvențială a poemului, precum și limbajul utilizat, uneori neadecvat, în ilustrarea ideilor emise, provoacă dificultăți în receptarea textului care este inegal din punct de vedere al realizării artistice.
Din cele prezentate de susnumiții am ales:
Rodica Dehelean:
„Gândul te poartă/prin roua fanteziei”
„Trec din pruncie într-o altă copilărie”
„Nu sunt ca tine,/dar e loc și pentru mine”
Eugen Pădurean:
„Să cobori chiuind pe arcul unui curcubeu ca pe un tobogan
Sau coplărindu-te, pe o auroră boreală ca pe faldurile rochiei bunicii.
………………………………………………………………………………………………………….
Pe bunicul, care o viață-ntreagă a arat în jurul satului
Până s-a scufundat încet cu cai cu tot, îl auzi și acum
Arând și dojenind blând caii
Și parcă ametistul inelului tău srălucește mai vesel.
……………………………………………………………………………
Te duci la vânătoare, vezi vânatul, în loc de bubuitura puștii
Tu auzi:ta-ta-ta-taa! – primele acorduri din Simfonia a-V-a
Din țeavă țâsnesc grâne – răsar în urma ta lanuri
Și te-ntorci acasă fericit, cu tolba plină de vânat: iepuri și potârnichi
Din carton.”
Următoarea întrunire va avea loc în data 29.05.2011 și ordinea de zi va avea un singur punct: proză , autor Marius Golea.
Constantin Butunoi
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu