Pe scena cenaclului s-a tras cortina

Creația presupune efort, care duce la oboseală, apoi, vin moleșitoarele căldurii ale verii și o vacanță e chiar binevenită. Ne vom vedea la sfârșitul lui septembrie, poate atunci și necriticul se va scălda în ape mai bune! Adică, să fiu mai explicit, va înceta greva și-și va face treaba de necritic, cum numai el știe s-o facă.


Ultima ședința, din acest sezon, a avut la ordinea de zi următoarele: 1.Lansare de carte, autor Maria Aiftincăi; 2.Proză, Mihai Arcadie Comănici.


Cartea Mariei Aiftincăi, intitulată „Mi-e dor de satul meu”,Ed.Nigredo, Arad, 2011, conține versuri de factură populară, care descriu viața de la țară, într-o modalitate de cronică rimată, fără o încadrare în timp. Sunt încropite mici scenarii despre obiceiuri și tradiții, despre calități și defecte, despre lene și harnicie, despre dragoste și ură, de cele mai multe ori, cu scop moralizator. Un acut regret, după satul natal, străbate mai toate paginile cărții.
Mihai Arcadie Comănici și-a susținut numărul cu două proze: „Dansând, văranul”și „Zboară porcul”, ambele făcând parte din noul roman în lucru. În prima, Ovidiu Teodoriu, un tip, într-o anumită măsură, corect dar, în fapt, un oportunist, trăiește o neașteptată aventură la mare; în cea de- a doua, construiește un pandant la zicala „când o zbura porcul”, plin de umor, foarte savurat de asistență. Porcii zboară și lumea se prăpădește de râs. Trebuie remarcat și efortul făcut de M.A. pentru a decora interiorul cu minunate motive populare, relizate de mână,
cu multă măiestrie.
Opiniile exprimate le consemnăm, pe scurt, în cele ce urmează:
Rodica Dehelean- M.A. este un creator popular autentic, consideră că are talent nativ pentru vesificare și îi apreciază deprinderile pentru lucru de mână iar despre scrierile lui M.A.C. afirmă că sunt o dovadă concludentă a talentului cu care este înzestrat;
Lucia Cuciureanu – cu ajutorul viersului popular, M.A. traduce stări sufletești ca cele întâlnite în doine, multe amintiri din sat, care ar trebui, într-o măsură mai mare, personalizate, despre M.A.C. spune că este un prozator profesionist, la el narațiunea curge fără poticnire și povestește cu farmec, cea de a doua povestire, care ar putea fi intitulată și „Porcul zburător” o găsește extrem de inspirată;
Rely Tarniceri- o numește pe M.A. „Doamna noastră de culoare populară”, care , în urma isprăvilor comise, a devenit Cetățean de Onoare al comunei Vladimirescu

iar despre M.A.C. spune că este un prozator de talent, care știe să capteze atenția cititorului și crede că i se potrivește celebra cugetare: „Visează ca și cum ai trăi veșnic, dar trăiește ca și cum ai muri azi”(James Dean)
Mircea Iovi – a recitat o poezie, foarte frumoasă, autor Mircea Micu, intitulată „Astă noapte am visat că sunt țăran”, fiind aplaudat de întreaga asistență.
Vadimir Belity - a concluzionat cu aprecieri legate activitatea celor doi și a anunțat următoarea întrunire, care va avea loc în data de 19 sept. A.c.
Din cele prezentate de cei doi am ales următoarele fragmente:
Maria Aiftincăi

„Rău-mi pare-n astă viață
C-am lăsatsat cu verdeață,
Păduri înalte, umbroase
Cu izvoare răcoroase.”
(Mi-e dor de satul meu)

„Măi bărbate, nu mai bea
Că ne râde-n sat lumea.
Să te lași de băutură,
Dacă vrei să tac din gură.
.......................................
Când se stinge focu-n vatră,
Tu vii beat, câinii te latră,
Ușa găsești încuiată,
Dormi pe prispa înghețată.”
(Măi bărbate nu mai bea!)

Mihai Arcadie Comănici

„ – Vezi c-am avut dreptate, uite-i că zboară. Urra! Am dezlegat misterul!
Deasupra lor se aflau acum trei godaci mișcând din codițele scurte, rotindu-le performant pentru păstrarea formației, a direcției de zbor a alcătuitei escadrile. Păgubosul zootehnist, scoase celularul și sună la postul de miliție al comunei.
-Aloo!, aici e ferma zootehniei, veniți repede, iar avem probleme grave!
Întorcându-se spre Aurel îi zise:
-Trebuie să fac din nou inventarul la cotețele astea. Se duse grăbit la paznicul ce moțăia pe un scaun cu spătar.
-Ce faci aici omule, nu vezi că ne zboară porcii?
-Nu-i văd, dar dacă dumneavoastră așa ziceți, probabil au zburat să trăiți, să trăiți!
În câteva minute sosi sergentul major încins cu centiromul și cu arma din dotare. Deasupra, pluteau guițând alți doi porci, mai mici, ca avioanele de vânătoare ce însoțesc escortând un bombardier mare, precum scroafa deja suită-n copac.
-Cum le-ați permis să decoleze? se rosti milițianul. N-avem pistă betonată, lipsește și vama. Poate vor să treacă la vecini , peste frontieră.
.....................................................................................Zeci de porci se înălțau fericiți spre stele înaintând în formație perfectă, aliniați ca la festivitățile oficiale. Milițianul scoase arma din dotare, pistolulsău și, după ce trase câteva focuri de avertisment între picioarele asitenței, începu să strige către contravenienți.
-Stop! Înapoi! Zboru-i interzis! Ne-mai având glas, scoase fluierul din buzunarul de la piept și începu să-și facă totodată și îndatorirea de dirijare a circulației...”
(Zboară porcul)



Constantin Butunoi


Rely Tarniceri (fotografii)

Din isprăvile unei „Luceferițe”

Acum ,când toată lumea se pregătește de vacanță, Rely Tarniceri lansează o carte de poezii, concomitent cu vernisarea unei expoziții personale foto. Dublul eveniment a avut loc joi, 09.06.2011, la Galeriile Turnului de Apă Arad.
După o scurtă introducere privind activitatea protagonistei, în calitate de amfitrion, Horea Truță a lansat invitații încrucișate, pentru comentarea celor două evenimente.

Despre cartea lansată, intitulată „Perpetum efemer”, au vorbit presedintele cenaclului literar Luceafarul, Vladimir Belity, prozatorul Horia Șt.Simon si subsemnatul,


iar pictorii Ioan Kett-Groza si Mihai Takacs și președintele Clubului Foto Arad, Mircea Boran despre expoziția foto.

Asistența, destul de numeroasă, peste o sută de persoane, a urmărit cu atenție comentariile făcute de cei anunțați mai sus.

Rely Tarniceri, membră a Cenaclului literar „Luceafărul”, după mai multe apariții în volume colective, publică individual o carte de poezii, realizată în condiții tehnice excelente. Poemele , de cele mai multe ori, sunt scrise în stil clasic și au ca tematică, în marea lor majoritate, dragostea.
Ca fotograf, deși această pasiune și-o manifestă doar de 3-4 ani, a obținut numeroase premii și în cadrul Clubului Foto Arad este foarte apreciată, mai ales pentru modul cum și-a însușit tehnicile fotografiei artistice și desigur, pentru reușitele sale în competiții. Au fost evidențiate multiplele sale preocupări artistice, s-a afirmat chiar că nu ar fi exclus să încerce și pictura.
În final, Rely Tarniceri a mulțumit pentru aprecierile făcute în legătură cu activitatea sa artistică și a invitat întreaga asistența la așa-zisul „protocol”, ce avut loc la următorul etaj, unde a binevoit să acorde autografe. Gustările din belșug, stropite cu Cabernet de Măderat și discuțiile aprinse au contribuit la deliciul serii.


P.S.
După ce am acceptat să ne aducem obolul la lansarea cărţii colegei noastre Tarniceri, i-am propus prietenului meu Horia, zis necriticul, să facem ceva nonconformist şi interactiv, pe scurt : eu arunc cartea la el, el la mine, de câteva ori şi apoi o aruncăm în public, un aparat foto surprinde, pentru eternitate , această aruncare simbolică.
-Dar dacă nimeni nu prinde cartea şi ajunge la pământ, zice Horia, care este întotdeauna circumspect, vrei să avem probleme cu Rely?
Am hotărât atunci, să recurgem la discursul consemnat pe hârtie, să nu ne încurcăm, dar, foarte scurt, să nu aibă lumea timp să ne fluiere.
Oricum aşa a fost mai bine, cu aruncatul cărţii, poate ne alegeam şi cu vreo bătaie!

Constantin Butunoi

In final, dar nu in ultimul rand, doresc sa multumesc, in mod special valoroasei poete Monica Rodica Iacob, care a avut bunavointa si sensibilitatea de a face prefata volumului de versuri.

De asemenea multumesc pe aceasta cale tuturor celor care au fost alaturi de mine la acest eveniment.

Rely Tarniceri

Lansare volum versuri si vernisaj expo personala fotografie

Un eveniment la care va invitam sa participati:

Necriticul se ține de cuvânt

Continuă greva și tot mie îmi revine obligația de a „cronica” penultima întrunire a „luceferilor” ( cenaclul va intra în vacanță), desfășurată cu un singur combatant pe scenă, Marius Golea, care a reușit, pe tot parcursul reuniunii, să țină trează atenția auditoriului, oferind surprize după surprize: este cunoscut ca prozator dar a prezentat și poezie, nici mai mult, nici mai puțin decât nouă poeme, din caietul său secret, ne-a făcut cunoscute scurte caracterizări, extrem de reușite, pentru fiecare cenaclist în parte și surprizele au culminat cu oferirea noului volum publicat, semnat împreună cu Dragoș Ceahoreanu, tuturor participanților. Asupra acestei cărți, curioase într-un fel, are două ISBN-uri, vom reveni cu o altă ocazie.

M.G. a citit, într-un ritm foarte alert, prozele scurte, „Musca”, „Anunțul mortuar” și poeme într-un număr anunțat mai sus. Să le luăm pe rând: prima proză, deși reia motivul destul de uzitat „musca deranjantă”,reușește cu succes să persifleze tabieturile și relațiile conjugale și chiar pretinsa creație literară care are ca scop doar obediența, cea de a doua, mai profundă, descrie drama în cazul unei dispariții și avatarul afișului mortuar, care devine o adevărată tragedie.
Versurile, marea majoritate într-o formulă clasică, sonetul fiind preferat, pline de imagini îndrăznețe dar păcătuind prin sonuri din clasici, conțin și un remarcabil poem intitulat „Vioara”, în care drama unui artist ce își distruge, într-o clipă de rătăcire, instrumentul cu care își comunica desăvârșirea, atinge cote impresionante.
Vom consemna, în cele ce urmează, pe scurt , intervențiile participanților la dezbateri:
Rodica Dehelean – povestirea „Musca” o găsește oarecum obișnuită, mai originală este cealaltă, adică „Anunțul mortuar”,poemele le consideră frumoase și citează din cele care au impresionat-o;
Horia Șt.Simon – prozele sunt o dovadă că M.G. nu și-a pierdut dexteritatea din prozele lui scurte anterioare și un nou argument că autorul este un bun prozator, apoi face ample referiri în legătură cu versurile citite, pigmentate cu umorul de rigoare, remarcând, în mod deosebit poemul „Vioara”;
Mihai Arcadie Comănici – prozele l-au satisfăcut, sunt chiar pe gustul lui, despre versuri nu are cuvinte de laudă;
Eugen Pădureanu – i-au plăcut poeziile, în legătură cu prozele nu are de adăugat ceva în plus, față de cele ce s-au spus;
Gherghe Vesa – autorul este un observator fin al realității și este plin de inspirație;
Vlad Belity – M.G. surprinzător prin tematică abordată și curaj, se dovedește mai matur și mai profund în „Afișul mortuar” iar poeziile sunt de atitudine moralist-religioasă și remarcă poemul „Vioara”;
Rely Tarniceri – autorul este un bun observator, cercetează cu atenție lucrurile și a devenit mai profund, fapt ce i-a adus reușita în aceste proze, poemele i-au plăcut și crede că va scrie altele și mai bune.
Voi incheia prin a cita din creațiile protagonistului reuniunii, Marius Golea:
”Mi-am spart vioara
într-un moment de neagră nepăsare
sau, poate,
de-adâncă și sălbatică orbire
de sine...
Nici nu mai știu măcar dacă am vrut
nici bine nu mai știu
dac-am știut!...
O clipă doar în palmă i-am simțit
gâtul prelung, lucios, aproape viu,
gât ca de lebădă...
Și nu mai știu!...
Când brațul aruncă lovirea...
dementă!
oarbă!...
stearpă!...
în urma ei rămase doar uimirea
pe chipul meu, în mine prăbușit
ce plânge-acum durerea
și dorul cântecului rătăcit...
Lemnul fragil – nici lemn măcar:
Odată bucurie și durere,
și cântec, și suspin, și geamăt trist –
vioara mea e toată-acum surcele!...
Un țipăt lung al coardelor plesnite
un țipăt doar,
înalt
și ascuțit,
fier roșu în rană de cuțit
pe trupul lumii ce vibrează încă...
(Vioara)
„ (...) În anunț se spunea ceva despre o îndelungată suferință și despre o mare pierdere pentru familie. Chenarul negru îi dădea un aspect lugubru. Iar hârtia îi fusese udată de ploaie, așa că cerneala cu care era caligrafiat textul se împrăștiase în pete albastre, ce păstrau în mijlocul lor tăieturile crude, împersonale, ale literelor. Poate că cerul, într-un acces de sentimentalism, plânsese pierderea acelei vieți... ”
(Anunțul mortuar)
„(…) În loc să scrie urmărea cu privirea musca, plănuind o răzbunare cruntă, Oare cu ce scop au fost create muștele ori țânțarii,să-i chinuiască pe cei ce vor să aibă un moment de liniște,(...)
Simte că urăște din tot sufletul musca ce bâzâie ostentativ, făcându-l să simtă că o să-i crape creierii, Gata cu scrisul mă duc să caut pliciul. Când se întoarce constată că musca a dispărut, Mama ei de vietate inervantă, se așează la scris și chiar reușește să descrie cum personajul, enervat dincolo de limitele enervării obișnuite, ucide musca strângând-o în palmă până îi pocnește chitina,”
(Musca)

Ultima întrunire(12. O6.2011) , din acest sezon, va avea pe„scena” cenaclului pe următorii actori: Maria Aiftincăi și Mihai Arcadie Comănici.


Constantin Butunoi