Pe scena cenaclului s-a tras cortina

Creația presupune efort, care duce la oboseală, apoi, vin moleșitoarele căldurii ale verii și o vacanță e chiar binevenită. Ne vom vedea la sfârșitul lui septembrie, poate atunci și necriticul se va scălda în ape mai bune! Adică, să fiu mai explicit, va înceta greva și-și va face treaba de necritic, cum numai el știe s-o facă.


Ultima ședința, din acest sezon, a avut la ordinea de zi următoarele: 1.Lansare de carte, autor Maria Aiftincăi; 2.Proză, Mihai Arcadie Comănici.


Cartea Mariei Aiftincăi, intitulată „Mi-e dor de satul meu”,Ed.Nigredo, Arad, 2011, conține versuri de factură populară, care descriu viața de la țară, într-o modalitate de cronică rimată, fără o încadrare în timp. Sunt încropite mici scenarii despre obiceiuri și tradiții, despre calități și defecte, despre lene și harnicie, despre dragoste și ură, de cele mai multe ori, cu scop moralizator. Un acut regret, după satul natal, străbate mai toate paginile cărții.
Mihai Arcadie Comănici și-a susținut numărul cu două proze: „Dansând, văranul”și „Zboară porcul”, ambele făcând parte din noul roman în lucru. În prima, Ovidiu Teodoriu, un tip, într-o anumită măsură, corect dar, în fapt, un oportunist, trăiește o neașteptată aventură la mare; în cea de- a doua, construiește un pandant la zicala „când o zbura porcul”, plin de umor, foarte savurat de asistență. Porcii zboară și lumea se prăpădește de râs. Trebuie remarcat și efortul făcut de M.A. pentru a decora interiorul cu minunate motive populare, relizate de mână,
cu multă măiestrie.
Opiniile exprimate le consemnăm, pe scurt, în cele ce urmează:
Rodica Dehelean- M.A. este un creator popular autentic, consideră că are talent nativ pentru vesificare și îi apreciază deprinderile pentru lucru de mână iar despre scrierile lui M.A.C. afirmă că sunt o dovadă concludentă a talentului cu care este înzestrat;
Lucia Cuciureanu – cu ajutorul viersului popular, M.A. traduce stări sufletești ca cele întâlnite în doine, multe amintiri din sat, care ar trebui, într-o măsură mai mare, personalizate, despre M.A.C. spune că este un prozator profesionist, la el narațiunea curge fără poticnire și povestește cu farmec, cea de a doua povestire, care ar putea fi intitulată și „Porcul zburător” o găsește extrem de inspirată;
Rely Tarniceri- o numește pe M.A. „Doamna noastră de culoare populară”, care , în urma isprăvilor comise, a devenit Cetățean de Onoare al comunei Vladimirescu

iar despre M.A.C. spune că este un prozator de talent, care știe să capteze atenția cititorului și crede că i se potrivește celebra cugetare: „Visează ca și cum ai trăi veșnic, dar trăiește ca și cum ai muri azi”(James Dean)
Mircea Iovi – a recitat o poezie, foarte frumoasă, autor Mircea Micu, intitulată „Astă noapte am visat că sunt țăran”, fiind aplaudat de întreaga asistență.
Vadimir Belity - a concluzionat cu aprecieri legate activitatea celor doi și a anunțat următoarea întrunire, care va avea loc în data de 19 sept. A.c.
Din cele prezentate de cei doi am ales următoarele fragmente:
Maria Aiftincăi

„Rău-mi pare-n astă viață
C-am lăsatsat cu verdeață,
Păduri înalte, umbroase
Cu izvoare răcoroase.”
(Mi-e dor de satul meu)

„Măi bărbate, nu mai bea
Că ne râde-n sat lumea.
Să te lași de băutură,
Dacă vrei să tac din gură.
.......................................
Când se stinge focu-n vatră,
Tu vii beat, câinii te latră,
Ușa găsești încuiată,
Dormi pe prispa înghețată.”
(Măi bărbate nu mai bea!)

Mihai Arcadie Comănici

„ – Vezi c-am avut dreptate, uite-i că zboară. Urra! Am dezlegat misterul!
Deasupra lor se aflau acum trei godaci mișcând din codițele scurte, rotindu-le performant pentru păstrarea formației, a direcției de zbor a alcătuitei escadrile. Păgubosul zootehnist, scoase celularul și sună la postul de miliție al comunei.
-Aloo!, aici e ferma zootehniei, veniți repede, iar avem probleme grave!
Întorcându-se spre Aurel îi zise:
-Trebuie să fac din nou inventarul la cotețele astea. Se duse grăbit la paznicul ce moțăia pe un scaun cu spătar.
-Ce faci aici omule, nu vezi că ne zboară porcii?
-Nu-i văd, dar dacă dumneavoastră așa ziceți, probabil au zburat să trăiți, să trăiți!
În câteva minute sosi sergentul major încins cu centiromul și cu arma din dotare. Deasupra, pluteau guițând alți doi porci, mai mici, ca avioanele de vânătoare ce însoțesc escortând un bombardier mare, precum scroafa deja suită-n copac.
-Cum le-ați permis să decoleze? se rosti milițianul. N-avem pistă betonată, lipsește și vama. Poate vor să treacă la vecini , peste frontieră.
.....................................................................................Zeci de porci se înălțau fericiți spre stele înaintând în formație perfectă, aliniați ca la festivitățile oficiale. Milițianul scoase arma din dotare, pistolulsău și, după ce trase câteva focuri de avertisment între picioarele asitenței, începu să strige către contravenienți.
-Stop! Înapoi! Zboru-i interzis! Ne-mai având glas, scoase fluierul din buzunarul de la piept și începu să-și facă totodată și îndatorirea de dirijare a circulației...”
(Zboară porcul)



Constantin Butunoi


Rely Tarniceri (fotografii)