Continuă greva și tot mie îmi revine obligația de a „cronica” penultima întrunire a „luceferilor” ( cenaclul va intra în vacanță), desfășurată cu un singur combatant pe scenă, Marius Golea, care a reușit, pe tot parcursul reuniunii, să țină trează atenția auditoriului, oferind surprize după surprize: este cunoscut ca prozator dar a prezentat și poezie, nici mai mult, nici mai puțin decât nouă poeme, din caietul său secret, ne-a făcut cunoscute scurte caracterizări, extrem de reușite, pentru fiecare cenaclist în parte și surprizele au culminat cu oferirea noului volum publicat, semnat împreună cu Dragoș Ceahoreanu, tuturor participanților. Asupra acestei cărți, curioase într-un fel, are două ISBN-uri, vom reveni cu o altă ocazie.
M.G. a citit, într-un ritm foarte alert, prozele scurte, „Musca”, „Anunțul mortuar” și poeme într-un număr anunțat mai sus. Să le luăm pe rând: prima proză, deși reia motivul destul de uzitat „musca deranjantă”,reușește cu succes să persifleze tabieturile și relațiile conjugale și chiar pretinsa creație literară care are ca scop doar obediența, cea de a doua, mai profundă, descrie drama în cazul unei dispariții și avatarul afișului mortuar, care devine o adevărată tragedie.
Versurile, marea majoritate într-o formulă clasică, sonetul fiind preferat, pline de imagini îndrăznețe dar păcătuind prin sonuri din clasici, conțin și un remarcabil poem intitulat „Vioara”, în care drama unui artist ce își distruge, într-o clipă de rătăcire, instrumentul cu care își comunica desăvârșirea, atinge cote impresionante.
Vom consemna, în cele ce urmează, pe scurt , intervențiile participanților la dezbateri:
Rodica Dehelean – povestirea „Musca” o găsește oarecum obișnuită, mai originală este cealaltă, adică „Anunțul mortuar”,poemele le consideră frumoase și citează din cele care au impresionat-o;
Horia Șt.Simon – prozele sunt o dovadă că M.G. nu și-a pierdut dexteritatea din prozele lui scurte anterioare și un nou argument că autorul este un bun prozator, apoi face ample referiri în legătură cu versurile citite, pigmentate cu umorul de rigoare, remarcând, în mod deosebit poemul „Vioara”;
Mihai Arcadie Comănici – prozele l-au satisfăcut, sunt chiar pe gustul lui, despre versuri nu are cuvinte de laudă;
Eugen Pădureanu – i-au plăcut poeziile, în legătură cu prozele nu are de adăugat ceva în plus, față de cele ce s-au spus;
Gherghe Vesa – autorul este un observator fin al realității și este plin de inspirație;
Vlad Belity – M.G. surprinzător prin tematică abordată și curaj, se dovedește mai matur și mai profund în „Afișul mortuar” iar poeziile sunt de atitudine moralist-religioasă și remarcă poemul „Vioara”;
Rely Tarniceri – autorul este un bun observator, cercetează cu atenție lucrurile și a devenit mai profund, fapt ce i-a adus reușita în aceste proze, poemele i-au plăcut și crede că va scrie altele și mai bune.
Voi incheia prin a cita din creațiile protagonistului reuniunii, Marius Golea:
”Mi-am spart vioara
într-un moment de neagră nepăsare
sau, poate,
de-adâncă și sălbatică orbire
de sine...
Nici nu mai știu măcar dacă am vrut
nici bine nu mai știu
dac-am știut!...
O clipă doar în palmă i-am simțit
gâtul prelung, lucios, aproape viu,
gât ca de lebădă...
Și nu mai știu!...
Când brațul aruncă lovirea...
dementă!
oarbă!...
stearpă!...
în urma ei rămase doar uimirea
pe chipul meu, în mine prăbușit
ce plânge-acum durerea
și dorul cântecului rătăcit...
Lemnul fragil – nici lemn măcar:
Odată bucurie și durere,
și cântec, și suspin, și geamăt trist –
vioara mea e toată-acum surcele!...
Un țipăt lung al coardelor plesnite
un țipăt doar,
înalt
și ascuțit,
fier roșu în rană de cuțit
pe trupul lumii ce vibrează încă...
(Vioara)
„ (...) În anunț se spunea ceva despre o îndelungată suferință și despre o mare pierdere pentru familie. Chenarul negru îi dădea un aspect lugubru. Iar hârtia îi fusese udată de ploaie, așa că cerneala cu care era caligrafiat textul se împrăștiase în pete albastre, ce păstrau în mijlocul lor tăieturile crude, împersonale, ale literelor. Poate că cerul, într-un acces de sentimentalism, plânsese pierderea acelei vieți... ”
(Anunțul mortuar)
„(…) În loc să scrie urmărea cu privirea musca, plănuind o răzbunare cruntă, Oare cu ce scop au fost create muștele ori țânțarii,să-i chinuiască pe cei ce vor să aibă un moment de liniște,(...)
Simte că urăște din tot sufletul musca ce bâzâie ostentativ, făcându-l să simtă că o să-i crape creierii, Gata cu scrisul mă duc să caut pliciul. Când se întoarce constată că musca a dispărut, Mama ei de vietate inervantă, se așează la scris și chiar reușește să descrie cum personajul, enervat dincolo de limitele enervării obișnuite, ucide musca strângând-o în palmă până îi pocnește chitina,”
(Musca)
Ultima întrunire(12. O6.2011) , din acest sezon, va avea pe„scena” cenaclului pe următorii actori: Maria Aiftincăi și Mihai Arcadie Comănici.
Constantin Butunoi
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu