Ca deobicei, duminica trecută, s-au reunit membrii cenaclului „Luceafărul” pentru a se delecta cu produsele literare ale debutantei Denisa Krantz și ale prozatorului Marius Golea.
Denisa, o debutantă curajoasă, s-a prezentat doar cu două texte, pentru a convinge și-a asumat un mare risc.
Marius, unul dintre cei mai productivi prozatori ai cenaclului, n-a mai surprins pe nimeni când a anunțat că lansează o nouă carte, „Viața ca un vis” și că în viitor va folosi pseodonimul E.L.S.E.
Prezențele lui pe scena cenaclului au fost mereu interesante și atractive. Proza prezentată „Arta șezutului” pare un eseu care, spre sfârșit, alunecă în pamflet. Să trecem la consemnarea discuțiilor ce au avut loc, după ce protagoniștii și-au prezentat produsele. Rodica Oros – crede că Denisa are talent și că este destul de matură pentru vârsta biologică pe care o are(19 ani), remarcă metaforele din texte și consideră că are ceva din Blaga, îi prevede un drum în literatură; se bazează și pe flerul ei de profesoară de limbă română când face asemenea afirmații. Din cele citite de M.G., nu-i cunoaște cărțile publicate, se pare că relaționează oximoronic cu realitatea. Ghită Vesa – îl interesează libertatea pe care și-o ia în scris D.K. și mesajul transmis, este O.K. Despre M.G. afirmă că este un observator care digeră viața într-un anumit fel. Mihai Arcadie Comănici – mulțumește lui M.G. că i-a dedicat soției sale, aflată-n suferință, o povestire, despre D.K. încă nu are o părere dar se întreabă dacă mai are și alte perle(piersing) decât cea montată sub buză? Rodica Dehelean – i-au plăcut poemele, a simțit tristețea autoarei pentru că nu poate schimba relitatea dură cu care se confruntă. M.G.este un prozator de succes și i-a citit cu plăcere cărțile. Ioan Henț - tine un discurs despre importanța cenaclului, are cuvinte de laudă cu privire la creațiile celor doi dedicându-le câte o tabletă. Mircea Iovi – e un câștig pentru cenaclu apariția unor tineri, remarcă mai multe metafore în textele lui D.K. pe care le consideră originale. „Arta șezutului” i-a amintit de„Lupta cu inerția” a lui Labiș, la români inerția e o boală grea; scrierile lui M.G. ,mai toate, par niște cursuri de gnoză. Marius Golea – se simte onorat că a citit alături de o tânără debutantă, este sigur că are mai multe lucrări, poezia lui D.K. este suculentă, se citește cu plăcere. Rely Tarniceri – o părere certă nu se poate contura după numai două texte dar, se vede că D.K. se străduiește să-și pună gândurile în pagină frumos și expresiv . Despre M. G. afirmă că a explodat într-o avalanșă de cărți de bună calitate și colaborarea cu Dragoș Ceahoreanu devine din ce în ce mai benefică. Natalia Micalona – poezia spune ceva iar D.K. își pune probleme care țin de realitatea înconjurătoare și este în căutarea rezolvării lor . Ședința viitoare are pe ordine de zi : 1)poezie – Denisa Krantz; 2)poezie – Sebastian Eclejan: Redăm, mai jos, fragmete din cele prezentate de cei doi. Denisa Krantz „............................................
Miroși a moarte M, a moarte, Nebunie,a pâine caldă și fum de țigară. Privesc trecătorii cu brazii lor pleșuvi, privește cerșetorii cu Monopolul la gură cum beau 500 ml de neagră uitare așteptând ca cineva, oricine să soarbă în tăcere iarna sufletelor lor, iarna sufletelor noastre.” (Pentru M) Marius Golea „Chiar și educația pe care am primit-o în cei paisprezece ani de acasă(de fapt e vorba de vreo treisprezece ani și jumătatea, că atunci când am plecat, pentru totdeauna, la liceu, nu aveam încă buletin; doamne cum mi-au schingiuit copilăria trimițându-mă la școală așa devreme, nelăsându-mi timpul necesar să mai fac și celelalte prostioare pe care aveam de gând să le lucrez cu atâta râvnă...), educația deci, tot cam la asta se reducea:„ stai pe fundul tău, că te faci de râs, și ce o să spună lumea?!...
.....................................................................................
Bună-mea avea o vorbă:„ Nu miști buca, nu lingi buza!”. Iată ce frumoasă legătură între bunăstare și șezut, ca parte a corpului de data asta și nu ca acțiune condamnabilă, de stare – imuabilă, dar total nefolositoare – a corpului uman, ținut nefolosit deci, nefolositor.” (Arta șezutului)
A cronicarit Constantin Butunoi
