joi, 22 septembrie 2011

Cenaclul și-a reluat activitatea

Duminică, 18.09.2011, membrii Cenaclului „Luceafărul” s-au întrunit în prima ședință de după vacanță.

Deși s-au înregistrat câteva absențe notabile precum Vlad Belity președintele cenaclului care a „ pus” de o nuntă, Horia Simon necriticul care se pare, continuă greva, Rely Tarniceri care umblă pe la maghiari cu aparatul foto
să-i „tragă-n chip” etc., întrunirea s-a desfășurat excelent  sub conducerea prozatorului Marius Golea având la ordinea de zi următoarele: 1)poezie – Carla Ivănescu; 2)poezie – Constantin Butunoi ; 3)lectură proză – Mihai Arcadie Comănici.
 Au participat la discuții, cu păreri pro și contra: Lucia Cuciureanu, Mircea Iovi, Eugen Pădureanu, Marius Golea, Ghiță Vesa,  Arcadie Mihai Comănici. În rezumat am reținut următoarele – Carla Ivănescu scrie o poezie a esențializării, cu tente triste, în care se arată tot mai matură, versurile cu amprentă personală au profunzime și plac; Constantin Butunoi  și - a făcut un stil propriu pe care îl continuă cu obstinație, tandrețea, melancolia și ironia fac casă bună în versurile sale, care deși  par ușoare, au mereu un tâlc ascuns. 
Lectura prozatorului Mihai Arcadie Comănici, din noua sa carte publicată „Pescărușul amiral”, a surprins plăcut audiența și cei care au participat la discuții au subliniat calitățile volumului.
Din textele prezentate am ales:
Carla Ivănescu
neguri 4
câteodată îmi vine să mă duc
tot mai des
rătăcirile încep și se sfârșesc
în același loc
împortantă e mișcarea continuă
lumea e alta
când nu o văd de aproape
neguri 6
simt cum straturile mele inferioare
mi se scurg prin tălpi
sunt un balon cu aer viciat
știu doar să poluez cu realism
lumea ta luminoasă și roz
neguri 16
legătura cu pământul
e sângele meu
ca o sfidare

Constantin Butunoi
la microscop
sunt de fapt un țaran
dar mă dau născut pe asfalt
ce mai dojană îmi trăgea tata
nu mai zic de bunicul care își pusese-n mine nădejdea
de a-i duce peste ani faima de horticultor
îmi intrase în cap că rostul meu
trebuie căutat între sticle și betoane
cunoștințele mele care știu adevărul
ce se mai distrează
când le spun poveștile copilăriei mele mutată-n stradă
aventuri cu autobuze și tramvaie
lupte cu hoți prin subsoluri și scări de blocuri
descoperiri surpriză prin gropile de gunoaie
dar nu-mi fac probleme
nu trebuie să-i pui la microscop
pentru a găsi
în fiecare urme de țăran
eu sunt omul orașului
și iubesc betonul
îmi amintesc cu plăcere
cu cât entuziasm locatarii au votat
împrejmuirea blocului în care locuiesc cu gard
administratorul din inițiativă proprie
a adăugat și un rând de sârmă ghimpată
                                        Constantin Butunoi