Vis cu Nichita

Așa si-a intitulat unul din texte E.L.S.E, alias Marius Golea, singurul care a ocupat un loc pe scena cenaclului, celălalt rămânând neocupat din motive necunoscute. Așadar, noua reuniune a cenaclului s-a desfășurat cu un singur actant Marius Golea, care s-a prezentat bine pregătit și a reușit să capteze atenția auditoriului.

Cele două proze scurte, „Vis cu Nichita”, text inspirat care pleacă de la o emisiune TV unde un actor povestește întâmplări cu poetul Nikita Stănescu, „Rugă pentru critic”, cealaltă proză, unde este deplânsă situația „criticului” în ședințele cenaclului și nu numai, într-un mod persiflator cu utilizarea unui limbaj, uneori prețios, înțesat cu neoașisme și „Incantație”-Mega-micro-poem(?)antologico-cenaclier , care își propune un fel de recenzie a volumului colectiv scos anul trecut „Borna de la kilometru 2010” Ed.Concordia de membrii cenaclului care a fost punctul forte al prestației lui M.G. Acest poem,cam ciudat, pleacă de la texte selectate de M.G, pentru fiecare autor prezent în antologie câte unul și le continuă, respectându-le stilul, cu mult succes. Ciudățenia constă în criteriul de selecție, care nu este altul decât tema morții, atunci când este și nu este cazul. Resorturile intime care au determinat acest mod de a prezenta antologia de cenaclu îmi scapă. M-ar interesa părerea necriticului, el a fost, aș putea spune, redactorul de carte, a făcut prezentările fiecărui autor și a asigurat corecturile necesare dar, din păcate, își continuă absența cu înverșunare. Consemnăm, în rezumat, discuțiile, destul de aprinse, purtate de participanți: E.L.S.E. are idei ingenioase(Rodica Dehelean); o mână formată de scriitor, cu multe reușite, povestea cu Nichita este remarcabilă(Mihai Arcadie Comănici); ne-a văzut sufletele(Mircea Iovi); un colaj literar într-o arhitectonică interesantă, tema pornește dintr-o frustrare(Eugen Pădureanu); M.G. este într-un neastâmpăr literar, poezie, proză, eseu, studiu despre retorică, e de apreciat ambiția sa de a se prezenta ,mereu, cu noutăți care, din cauza grabei, mai conțin și lucruri discutabile(Lucia Cuciureanu); autor imprevizibil, plin de surprize aproape în tot ce face (Rely Tarniceri); se ia la trântă cu literatura(Vlad Belity). Poemul „Incantație”fiind postat integral pe blog, am ales un un fragment din „Vis cu Nichita”:

„Ești cumva în preajma unui televizor? Selectează repede canalul…Un actor povestește fantastic despre Nichita!...”
…………………………………
„N-am apucat să văd mai nimic din emisiunea pentru care te-am sunat. Parcă e un blestem, și totodată parcă cineva, poate chiar cei care le produc, le țin secrete”, m-am plâns la telefon, iar apoi, am adormit. În vis mi-a apărut sala de cenaclu, doar că mesele erau așezate altcumva. Era un prezidiu, era o curte cu jurați ca la procesele americane, și eram și eu, pe banca acuzaților. Printre jurați era și Nichita, tânăr, cam la vreo patruzeci de ani. Iar eu neinspiratul, de prea multă emoție în loc să mă las cu smerenie judecat, n-am găsit altceva mai bun decât să mă mir prostește și să-l întreb o platitudine acuzatoare: „Dar tu Nichita ce cauți aici?!...”

Constantin Butunoi, cronicar de serviciu.