Nu de revista „Tribuna” e vorba, ci de localul (elegant, primitor şi iubitor de cultură adevărată) „Cafe Tribuna”. Şi unde a avut loc un excelent recital de poezie actuală şi de muzică renascentisto-medievală. Iar la un astfel de eveniment s-au prezentat cu aplauzele proprii şi câţiva „luceferi”.
Câţiva, adică: Vladimir Belity (cu soţia Clarisa),
Constantin Butunoi (cu consoarta Eleonora), Lucia Cuciureanu,Horia Simon,
Iluţan Bede Eleonora cu fiul Răzvan, Eugen Pădureanu, şi Rely Tarniceri.
Poate vor mai fi fost şi alţii, să mă scuze (în special Viorel Simulov şi Dana) dacă nu i-am văzut din cauza fumului dens sau a memoriei prea scurte. Dar adevăraţii protagonişti ai serii (de 17 decembrie 2010) au fost poeţii V.Leac (aşa îi place să i se spună, deci nu-i voi divulga prenumele Vasile), Ioan Matiuţ şi hunedoreanul Nicolae Szekely, cu menţiunea că acesta din urmă, altfel poet valoros şi membru al Uniunii Scriitorilor, ne-a grăit doar din alăută (şi mai dintr-un instrument, la fel de spectaculos şi de medieval, nu mai ştiu cum îi zice, dar seamănă cu o chitară şi are vreo 13 corzi).
Corect ar fi să spun nu că ne-a grăit, deşi instrumentele parcă vorbeau în mâinile sale pricepute, ci că ne-a vrăjit cu ritmuri şi acorduri de secol XVI. A fost magnific.
Să nu se lase mai prejos, V.Leac a citit celor prezenţi cîteva (vreo patru, maxim 5, dar lungi) poeme de succes din proaspătul său volum de versuri „Toţi sînt îngrijoraţi” şi din şi mai proaspăta antologie Săvârşin 2010, neuitând să amintească de vremurile când debuta şi activa în cenaclul nostru.
După care Ioan Matiuţ a echilibrat cântarul, citind şi el un consistent extras (vreo 50, minim 40, dar scurte) din poeziile sale mult apreciate şi premiate. În modestia sa, poetul şi editorul I. Matiuţ nici nu ni s-a lăudat că de fapt el era organizatorul şi personajul principal, întrucât tocmai se pregătea să schimbe prefixul. La mulţi ani cu sănătate, inspiraţie şi succese literare!
Şi cum printre cei prezenţi s-a aflat şi Petru M. Haş (recent laureat cu premiul Opera Omnia pentru poezie al Uniunii Scriitorilor – Filiala Arad), acesta, bineînţeles, nu a ratat ocazia de a se da în spectacol (a se citi în stambă), încercând să ne citească fără ochelarii uitaţi acasă câteva poeme proprii. Nu s-a lăsat până nu a reuşit. Şi să citească, şi să enerveze pe câţiva dintre cei prezenţi.
A mai cântat N. Szekely câteva piese, etalându-şi din nou talentul şi tehnica desăvârşită, apoi lumea s-a împărţit în bisericuţe şi vorbeau aproape toţi deodată. Ceea ce e normal pentru finalul unui eveniment cultural reuşit.
Multe mulţumiri doamnei Monica şi Ivonei, amabilele noastre gazde, care au făcut tot ce a depins de ele ca noi să ne simţim bine (în traducere asta înseamnă că au făcut eforturi supraomeneşti ca să ne suporte...)
H. Şt. Simon
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu