Dar până la bere şi la celelalte (că au fost, har Domnului, mai mult decât destule, că nu le-am putut dovedi pe toate, cu toate strădaniile depuse), a urmat partea nebahică de cenaclu poate cea mai aşteptată de luceferi, cea în care, la ultima şedinţă din an, fiecare se produce cu ce doreşte, fără a fi la final criticat. Ordinea a fost următoarea:
Ion Henţ – două sonete;
Constantin Grigoroşcuţă – mai multe versificări ilariante cu dedicaţie (de exemplu lui Horia (S.) i-a prezis şi promis o nouă tragere pe roată) şi autodedicadiţie;
Alexandru Petcu – o schiţă antisuperstiţie mult prea lungă şi cam nepotrivită cu atmosfera;
Mihai Arcadie Comănici – un reuşit poem în versuri clasice, care în scurtimea sa include şi nostalgie şi autoironie. Excelent!;
Maria Aiftincăi – o poezie populară despre satul natal (plus câteva colinde în debutul reprizei a treia);
Mircea Iovi – dorindu-se mai mult timp în atenţia numeroasei asistenţe, ne-a depănat câteva amintiri, apoi a recitat trei poezii de-ale altora, încheind (era şi cazul) cu una creaţie proprie;
Constantin Butunoi – două poeme savuroase de care veţi mai auzi: „Şi medicii au zile proaste” şi „Festival în vreme de criză”;
Horia Simon – „Alungarea lui 2009”, o altfel de urare, pe care o veţi găsi mai la vale;
Mihai Jarpen – o aşa zisă perpetabolă, „Pe la puterea minus doi”, din care, bineînţeles, nu putea lipsi obsesia autorului, perpetabolismul;
Peste protagonistul lansării, Marius Golea, s-a sărit, la cererea acestuia;
Eugen Pădurean – o sensibilă poezie inspirată de ciocârlie;
Carla Ivănescu – un reuşit poem în stilu-i de-acum caracteristic;
Rely Tarniceri – în mod cert cea mai introdusă în atmosfera de crăciun (cu poemul „Atunci cel mai greu mi-e”) şi de iarnă (cu un poem ce are un titlu surprinzător: „De iarnă”...);
Eleonora Iluţan Bede şi fiul Răzvan – ne-au delectat cu scurte lecturi din câţiva poeţi japonezi;
Lucia Cuciurean – doar două (poeme), dar bune;
Mircea Pascariu – ne-a declarat că actualmente nu scrie, doar citeşte si ne urează „Sărbători fericite!”. Mulţumim asemenea;
Gheorghe Vesa – trei reuşite poezii în vers clasic;
Vladimir Belity – obosit de încercarea de a struni cât de cât adunarea dornică deja de petrecere, a renunţat la porţia sa de poezie şi a dat startul reprizei a treia;
Dacă-i număraţi pe toţi cei de mai sus, la care mai trebuie adăugată ceva mai târziu venita doamnă Belity, Clarisa, veţi ajunge la cifra 20, ceea ce reprezintă noul record de participare la o şedinţă a cenaclului „Luceafărul”. Dacă o ţinem tot aşa, în curând va trebui să închiriem un stadion ca să ne putem desfăşura activitatea...
HORIA SIMON
ALUNGAREA LUI 2009
Aho, aho, gaşcă ciudată,
De un luceafăr inspirată,
Mai opriţi-vă din scris
Şi-urmăriţi ce am de zis.
Strânge-ţi-vă iute roată
Şi-ascultaţi urarea toată
Că acuşi anul se gată
Şi vrem să o facem lată,
Doar s-aveţi un strop răbdare.
Înainte de plecare,
Anul vechi, de supărare,
Ne-a lansat o întrebare:
„Luceferi, luceferiţe,
Mai cuminţi sau mai cu fiţe,
Cică vreţi glorie, palmares,
Voi nu scrieţi din interes,
Dar oare cât v-aţi străduit?
Că peste an n-am auzit
Să spargă careva, măi frate,
Norma la scrierea de carte...”
I-am răspuns lui ’09:
Numai Golea scoase două,
Cuciureanu şi ea două,
Lazăr Magu una nouă,
Plus Domnica cea premiată
De gruparea cealaltă.
Alţii au cartea pe ţeavă,
Mai stau doar un bob zăbavă
Să-şi găsească editura,
Să dea cu literatura-
-n cititori. Şi-o să mai fie
În curând o-antologie!
Mai ceva aş vrea să-ţi spun:
N-ai fost anul cel mai bun
Dar, după cum ţi-am demonstrat,
Cenaclul tot s-a descurcat.
Iar tu, bătrâne cârcotaş,
Mai mult codaş decât fruntaş,
Să îţi faci bagajul iute
Şi de-aici, oriunde, du-te!
În concluzie, hai, şterge-o,
Până nu ne va veni vreo
Judecată raţională
Ca să-ţi cerem socoteală
Pentru-erori şi pentru-eşecuri.
Anul vechi, sub brad cu becuri,
Ştiindu-se că-i vinovat,
O-mpăcare-a încercat
Şi remarcând că sunt pornit
Mai cu sfială mi-a vorbit:
„Cum aş putea să-ţi fiu pe plac?”
- Simplu: treci iute de Nădlac.
„Deci vrei să plec definitiv?”
- Răspunsul este pozitiv.
Întinde-o, deci, cât mai urgent!
„Adio-atunci. Şi-n testament
Am să îl rog pe anul nou
Să vă ofere un cadou,
Să vă dea glorie, bani, succes,
Dar moderat, nu în exces.”
- Ştii ceva? Mersi, dar nu te
Mai opri din drum ci du-te!
Şi s-a tot dus. Cam trist, e drept,
Dar cin’ l-a pus să se ia-n piept
Cu un „luceafăr”. Iar de-acum
Ne-a rămas să ne-ntrebăm cum
Vom petrece-n continuare
În şedinţa sărbătoare.
Simt cam care vă e-opţiunea:
Să-mi termin alocuţiunea
Şi să daţi apoi năvală
La petrecerea de gală.
Rău cum sunt, mai stau puţin
Să vă prelungesc din chin,
Dar, de-mi daţi un strop de vin,
Pân’ la anul nu mai vin
Şi vă las ca transpiraţia,
În concurs cu inspiraţia,
Scrierile să vă crească,
Opera să v-o-nmulţească.
Dar nu acuma imediat
Ci mai încolo, pe-nserat...
Deocamdată, sus paharul!
Şi s-aveţi cu toţii harul
Scrisului de calitate.
La mulţi ani cu sănătate!
În fericire să trăiţi!
Luceferilor, fiţi iubiţi!
Horia Simon v-a urat
Cât încă nu era beat...
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergere