Sedinta cenaclu 22.11.2009

CRITICABILA CRITICĂ A NECRITICULUI (3)

Am să încep cu o săritură peste o şedinţă (de cenaclu). Peste cea din 08.11.2009, la care a citit Ioan Henţ, despre creaţiile căruia evit să mă pronunţ întrucât n-am fost de faţă (absenţă nemotivată, deoarece, ca un inconştient, nu i-am solicitat medicului de familie decât să mă vindece, nicidecum vreo motivare sau scutire). Pe de altă parte, recunosc că scuza cu absenţa de la citirea unor creaţii pentru necomentarea acestora este absolut puerilă pentru un critic care se respectă. Dar, cum eu mă declar din start necritic, poate mi se va trece cu vederea…
Fac deci cuvenita săritură şi aterizez cu precizie direct la şedinţa din 22.11.2009. Protagonistul primei părţi, cea de citire, a fost maturul poet Lazăr Magu, cel căruia tocmai îi ieşise de sub tipar al doilea său volum, intitulat “Monologuri liturgice – poezie pentru vreme târzie…” scos la Editura Mirador din Arad. Faţă de cele din cartea tocmai amintită, în poeziile prezentate la cenaclu autorul abordează mai puţin tematica şi motivele creştine, însă delicateţea, sensibilitatea şi bunul simţ (sper că nu v-am servit un pleonasm) sunt la fel de prezente în poeme. Cuvintele curg firesc şi, atunci când există, mesajele sunt precise şi de efect, punct ochit, punct lovit.
Reuşitele sunt numeroase, atât la poemele în vers clasic cât şi la cele cu vers liber, forţa de expresie fiind la acelaşi nivel ridicat în ambele categorii.
Dintre cele 28 de poeme cu un total de 458 de versuri (nu mă întrebaţi cum le-am numărat neavând acces la textele scrise – secret profesional!), remarcatele mele ar fi aproape toate, semn că sau autorul este bun, sau selecţia pe care şi-a făcut-o i-a reuşit de minune. Am să amintesc doar câteva, cu specificaţia că, în lipsa citatelor (pentru care doar autorul este responsabil), va trebui să mă credeţi pe cuvânt. Ar fi topârceniana “Desfrunzire”, uşor eminesciana “Bocet de toamnă”, “Delir”-ul, cu umorul său negru, negru datorită subiectului macabre, “Pandemie” care este şi de actualitate. Iar vârful aisbergului – şi aici toţi cei de faţă au fost de acord – l-au reprezentat poemele cu tematică politică. Atât politică naţională – “Colectivizarea cailor”, cât şi politică internaţională – “Ivan Ivanov” (cel căruia inspirat şi spectaculos i s-a alăturat stilul smuls) şi tulburătorul “Holocaust”.
Acesta a fost Lazăr Magu, poet pe care îl mai aşteptăm oricând cu plăcere.

Horia Şt. Simon