Luceferii din nou la lucru.

Vacanța a luat sfârșit. Duminica trecută „luceferii” s-au întrunit, ca de obicei, la Casa de Cultură a Sindicatelor în debutul noii stagiuni.

Pe scenă – familia Don, tatăl și fiul(Petre și Dacian) –, o premieră în istoria cenaclului. Prestația lor(ambii s-au produs cu poezie)a impresionat asistența, un adevărat regal de poezie, la nivelul celor mai bune prestații întâmplate de-a lungul timpului.

Caracteristica general a textelor prezentate de tată și fiu pare să fie cea a spleenului provocat de angoasa existențială cu tendințe spre conceptualizare la fiu și înclinarea vădită a tatălui spre narare. Oblomovi, oameni de prisos par personajele acestor texte din care nu lipsește ironia și persiflarea de care nu sunt scutiți nici autorii. Din intervențiile care au urmat, susținute de Ghiță Vesa, Marius Golea, Rely Tarniceri și Vlad Belity am reținut: ca stil poeziile sunt asemănătoare, mai intelectualizată la junior, lumea li se pare nepotrivită sau ei sunt nepotriviți pentru ea și o tratează ironic (Marius Golea); textele lui Don senior sunt mai dichisite, mai aprofundate, cele ale juniorului sunt ca niște respirări (Vlad Belity); firi poetice asemănătoare dar și diferite: Dacian dă cu pumnul în masă intrigat de destin, Petre împăcat îl acceptă așa cum este (Rely Tarniceri).
Din textile prezentate am ales:
 
Petre Don
 
Costumul
 
Stau întins în pat și citesc Biblia la întâmplare,
popi în negru, ca niște arbitri corupți
îmi amintesc de costumul meu de mire, aproape
ros de molii, stau pe pat, ca într-o raclă
și vreau să fiu bun, ca Iosif care și-a iertat frații,
deși ăștia erau niște derbedei
și brusc mă trece un fior de plăcere când mă gândesc
cât de bine-mi va sta înveșmântat în costumul de mire,
întins ca un nesimțit în sicriul care plutește spre
niciunde,
căci toate locurile din Univers
sunt ocupate, arăcan de mine.
 
 
Dacian Don
 
Lipova
 
Trotuarele turcești
îmi calcă picioarele
acolo, lângă langoșerie,
am văzut prima curcă
legată de picioare,
berăria își holba halba
către mine
cașiș și stepan
mă așteptau în
frumoasa biserică

 

Pedeapsă
 
L-am călcat pe
Dumnezeu atât de
tare pe nervi încât
m-a trimis pe
pământ să mai supăr
și pe alții.

Observator de serviciu: Constantin Butunoi
Foto: Rely Tarniceri