Ședință cu proză la înălțime

La întrunirea de duminica trecută membrii cenaclului s-au delectat numai cu proză, susținută de Livia Ciupav și de Eugen Pădureanu. S-au delectat spun, pentru că protagoniștii au reușit, prin textele prezentate, să capaciteze asistența și să o impresioneze în mod plăcut.



Ședința s-a bucurat de o participare numeroasă și de o prezență de zile mari: poetul Petru M.Haș, eseistul Lavinia Ionoaia, prof. Ioan Tuleu, cunoscut ca jurnalist și mai nou ca autor de carte.



Proza prezentată de Livia Ciupav(face parte dintr-un roman în lucru) are ca subiect apariția și instalarea progresivă a plictisului într-un cuplu conjugal, până devine insuportabil. Totul este văzut prin prisma actantului feminin, o Ană Kerenina sau o Emma Bovary, în postură modernă, care încearcă tot felul de tertipuri pentru a ieși din anodin, nu sunt excluse nici soluțiile radicale prin care se situează la antipodul personajelor amintite mai sus. Proza, mă refer la genul scurt, i-a reușit, nu știu cum va fi romanul.



Proza lui Eugen Pădureanu a surprins prin bogăția epicului și natura lui eclectică ce face să pară forțat colajul de care face abuz. Amplele descrieri, pline de elemente fantastice, pun în umbră acțiunea prozei, ca în final, să devină pamflet politic, care, cu siguranță, e partea cea mai reușită a scriiturii.



La propunerea poetului Petru M.Haș, textele au fost supuse dezbaterii imediat ce au fost prezentate de autor, adică pe rând, nu împreună și după cum cred că bănuiți proza Liviei a fost prima luată la „puricat”. Intervențiile au fost susținute de Ghiță Vesa, Marius Golea, Ioan Tuleu, Petru M.Haș, Lavinia Ionoaia, Mihai Jarpen, Ioan Henț, Mihai Arcadie Comănici, Rely Tarniceri, din care spicuim: Scrisul e ușor ironic, inspirația venind dintr-o anumită realitate pe care Livia o redă cu precizie(Ghiță Vesa); Proză care capacitează cititorul pentru a urmări, cu interes, întreaga acțiune(Marius Golea); Narațiune alertă care nu trebuie judecată prin prisma biograficului(Lavinia Ionoaia); Proză care poate fi tipărită, o proză scurtă care îi certifică talentul(Petru M.Haș); Proza lui Eugen,unde umorul este macabru și glumele sunt suprimate de luciditate, face parte din ceea ce numim post textualism, ea poate fi o reușită sau o mare nereușită(Marius Golea); O fantezie, care din cauza exagerării, pare un amalgam care obosește cititorul (Mihai Arcadie Comănici);



Proza lui Pădureanu se citește cu savoare chiar dacă e mai mult descriere și uneori se suprapun imaginile după o logică știută numai de autor, mai trebuie lucrată(Lavinia Ionoaia); Pădureanu narează cu talent, dovedind multă vervă în expunerea motivelor, unele părți pot deveni independente(Petru M.Haș); În final au avut cuvântul protagoniștii, ambii au prezentat referiri la textele rostite, cu puțin înainte, aparținând unor persoane care nu au participat la această întrunire, fapt mai puțin practicat în istoria cenaclului. Termenii encomiastici în care erau redactate, mai ales cele referitoare la proza lui Pădureanu, au stârnit unele nedumeriri, având în vedere autorii: poetul și criticul literar Gheorghe Mocuța, criticul de artă Dan Lăzărescu și prozatorul Horia Șt. Simon.



Am selecționat următoarele fragmente:

(Primii 10 ani trec mai greu – Livia Ciupav)

„Întredeschid ușa și ascult. Peste vocea prezentatoarei TV se suprapune sforăitul soțului meu, exact ca în visul de adineauri. Îl urmăresc o vreme gânditoare.Oare ce se petrece în mintea lui? Dacă visează să mă ademenească-ntr-un cotlon întunecat și să-mi vină de hac? Îmi amintesc că într-o seară m-a invitat în pivniță. Sub pretextul că nu deosebește bulionul de siropul de vișine. L-am refuzat, bineînțeles. Foatre ciudat. Măcar dacă de-aș avea un plan imbatabil. Trebuie să pun la cale o crimă perfectă. Nu vreau să-mi petrec restul vieții la pușcărie. Atunci, începe prin a nu te enerva, îmi propun. Fii calmă. Respiră. Nu lua lucrurile în serios, dacă vrei să trăiești mult. Încerc să refac mental tehnicile de respirație, văzute la o colegă gravidă, dar nu sunt însărcinată și din această cauză nu prea au efect. Poate asta e problema. Gata, știu! Trebuie să facem un copil. O ultimă încercare de resuscitare a căsniciei noastre, înainte de-a pune în aplicare soluția definitivă și ireversibilă. Îi mai acord o șansă. Tot viitorul nostru depinde de asta. Mai rămâne doar să-l atrag în pat, să-l înnebunesc, să-l conving, să-l manipulez, până capitulează. După 10 ani nu pot spera să aibă singur vreo inițiativă.”

(Poștașul care nu sună niciodată de două ori la aceeași adresă – Eugen Pădureanu)

„Ajuns în fața gării CFR văzui locomitiva aceea cu abur 131.001 CFR – iuțeală 65Km/h pregătită pentru drum. Din geam cine credeți că-mi zâmbea? Burgmeisterul Halcă! Era îmbrăcat fistichiu: vestă din mătase verde purtată direct pe piele, la gât papion mov. Pe cap, un coif confecționat dintr-un afiș electoral cu mesaj clar pe manșetă:„Să trăiți bine”. Pantalonul era o inovație: un crac era bufant, scurt până la genunche, gofrat și de culoare neagră, celălalt de culoare albă, mulat pe picior, aducea cu indispensabilii. Piciorul stâng era încălțat cu un adidas cu becuri la călcâi, cel drept cu un pantof de lac confecționat din piele de crocodil. Fața și-o vopsise cu dungi oblice albe, roșii, verzi. Mă pufni râsul. Aducea cu un zombi local. Acceptai să fac o plimbare cu locomotiva pe DN7.(...) Când să pornim deslușii, dinspre gară, zvon de scandal mare „se ceartă Întercity cu personalul de Sibiu” mă lămuri el. Locomotiva parcă levita pe carosabil. Deodată pe șosea începură să apară gropi în asfalt. Burgmeisterul se simți obligat să se explice „căderea leului, n-ai ce face!”



Și ședința viitoare va avea pe scenă tot doi prozatori: Mihai Arcadie Comănici și Marius Golea.

Observator de serviciu: Constantin Butunoi