Poezia și primăvara și-au dat mâna

Semnele certe de primăvară i-au făcut pe luceferi, uitând de iarna nemiloasă, să nu rateze întrunirea de duminică, unde au avut parte de o plăcută întâlnire cu poezia de bună calitate.

Actorii care au urcat pe scena cenaclului au fost Vladimir Belity, președintele cenaclului și Mircea Pascariu,care deși mai nou în cenaclu, s-a arătat redutabil în poezie. Ceva vești au ajuns și la urechile necriticului (Horia Șt. Simon pentru cine a uitat) care, din rațiuni ce-mi sunt străine, m-a făcut purtătorul unui mesaj căruia i-am dat citire în plină ședință. Când mă gândesc la regretele pe care le-am stârnit, nu știu dacă am făcut bine, oricum nu-l puteam refuza, cum n-am putut răspunde nici întrebărilor ce mi s-au pus după. Să lăsăm melodrama și să trecem la ale noastre.

Grupajul prezentat de V.B. , după un vechi obicei, a conținut: poeme într-un vers, haiku-uri, tanca, sonete, rondeluri și poeme în vers liber. Haiku- urile mi s-au părut cele mai reușite care, după declarația autorului, erau produse recente, celelate fiind scoase de la sertar, motiv pentru care și-a numit grupajul „Noutăți vechi”. Poemele eterogene din punct de vedere formal, în schimb, aveau comun tema abordată – natura amintind de pastel.

Stilul lui Vladimir Belity, afirmă Necriticul în mesaj, îi este cunoscut „chiar când scrie sonete în stil shakeaspearian” dar mai ales după expresiile ușor recognoscibile de genul: „Părelnici licurici satele/bornează răstimpul”; „Aripile toate/zgribulesc zborul” etc. ori după jocurile spectaculoase de cuvinte: „Iarnă-mă cu iarnă-iarnă”; „Înzăpadă-mă cu nea” și după utilizarea , uneori excesivă, a gerunziilor. Păreri la care subscriem.

Mircea Pascariu cultivă poezia narativă, foarte apropiată de proza scurtă, amalgamând, în doze bine calculate , ludicul, absurdul , suprarealul și ironia. Această modalitate de scriere îl face unic, după știința mea, în rândul celor ce s-au manifestat pe scena cenaclului. Și-a găsit instrumentele necesare și s-a pozițonat în câmpul literar după criterii ce țin de actualitatea literară. Nu mă îndoiesc că deplina sa afirmare se va produce în curând.

La discuții au participat: Marius Golea, Lucia Cuciureanu, Gheorghe Vesa și Ioan Henț care s-au exprimat laudativ la adresa celor prezentate, prea laudativ chiar, doar eu m-am găsit să fac pe cârcotașul afirmând că unele expresii utilizate de V.B. ar fi forțate și că patina timpului a cam lăsat urme pe ici pe colo. Dar nu s-a supărat nimeni și s- a trecut la sărbătorirea temeinică a zilei de naștere, n-o să vă vină să credeți, chiar a președintelui cenaclului Vladimir Belity, căruia îi dorim încă odată La mulți ani.

Ședința următoare(01.04.2012) va avea ca protagoniști pe : Sfârâilă Livia și Eugen Pădureanu.

Din textile prezentate am selectat:
Vladimir Belity
Destin – Cârdul de ciori poartă noaptea în aripi.
*
Soartă – Vrând să mă știu m-am căutat mereu.
*
Din adânc de zare
tot crește norul negru;
semn de întrebare.
*
Zi țesută-n alb
horbota fulgilor
devastând cerul.
*
Liniști tăcute
îmbăiază orașul
de Bobotează
Și zborurile au secat
din lipsa aripilor.

Moft
Sunete rotunde,
sunete pătrate,
colțuroase de dinții gerului,
saltimbac în volte,
v-ați adunat gramadă
-imperfectelor-
să vă spună lumea
simfonie! …

Mircea Pascariu

Am o apă

și-mi spun, sărutându-te
mai știi câtă libertate de două zile am avut în viață

m-am plans că nu am fost când au murit frunzele toamnei

nu știu nici eu
iubirea e atunci când mă ții de mână iar eu sunt pe marginea prăpastiei și mă scapi apoi
plângi fără să știi de ce
(Din grupajul„Cîteva povești cu Aglaia”)

Ziua 523
Insula e un șantier cu pământ și apă. Mi-e frică.
Pământul și apa se înțeleg foarte bine. Câteodată totul se moaie.
Fără să vreau, eu sunt puiul negru care nu știe să înoate în pământ.
Mă tot întreb: ce să fac?
Lumina se îndoaie ca o bară din oțel.
Șantierul nu merge bine.
(Din grupajul „Din jurnalul lui Robinson”)

Constantin Butunoi