Iar al doilea (şi ultimul) este durata reprizei a treia care, fără eventualele prelungiri prin localurile din apropiere a ţinut până pe la orele 14.45. Dar până atunci, iată cam ce s-a întâmplat:
Pe primul punct al ordinii de zi a figurat lansarea cărţii Întreprinderi (scrise) mici şi mijlocii – Arad, editura Mirador, 2010.
Este vorba despre mai multe proze scurte şi medii pe care (marea majoritate) autorul le-a citit în decursul ultimilor ani la cenaclu şi pe care le-a adunat acum într-un volum... fierbinte (volum ieşit de sub tipar cu mai puţin de 24 de ore înaintea lansării!). Cartea este împărţită în două părţi. Prima, cea mai consistentă ca număr de pagini, cuprinde proze considerate umoristice de către autor (de fapt, subtitlul cărţii este proze, unele umoristice) iar cea de a doua două proze mai serioase. Despre carte au vorbit Vladimir Belity, Marius Golea (interesant falsul dialog al acestuia cu autorul, autor care a avut rolul de a tăcea mâlc pe perioada întregului dialog, rol de care s-a achitat cu cinste!) şi Constantin Butunoi.
Asta doar după ce toţi cei prezenţi au primit câte un volum cu dedicaţie şi autograf. Lansarea s-a încheiat cu textul cel mai scurt din carte, de altfel singurul necitit până atunci la cenaclu, în lectura autorului. E vorba de pseudoprefaţa intitulată Nu vreau prefaţă!
A urmat poetul (noi aşa îl ştiam) Eugen Pădurean, care, pe lângă poezii, ne-a mai surprins cu aforisme, paradoxuri şi proze! Până să ne revenim din uluială, el deja îşi terminase de citit textele. Ne-am adunat cu greu de pe jos şi, timid, am început să ne spunem părerile despre toate cele auzite. Nu ştiu alţii ce-au zis, dar necriticul de serviciu şi-a notat următoarele: În cele scrise, mai ales în poezii, aforisme şi paradoxuri, Eugen Pădurean este la fel de elegant şi galant ca în viaţa de toate zilele. Poate mai puţin în Miniportret şi Verticalitate, cele două satire corozive, în care îşi arată colţii ameninţători. Iar proza O întâmplare aproape neverosimilă este una metaforică şi încărcată, o dovadă a vânei de prozator serios pe care o posedă cel considerat până acum exclusiv poet. În concluzie (hodoronc-tronc), ceea ce îi lipseşte la această oră lui Eugen Pădureanu este o carte. Pe care sperăm cu toţii să o scoată cât de curând, că material pare că are destul.
După care s-a dat startul la fabuloasa repriză a treia...
P.S. Mi-a şoptit o păsărea (foarte bine informată) că un alt membru al cenaclului, Marius Golea, ar mai fi scos foarte de curând încă o carte! Amănunte suplimentare doar după ce vom primi acordul autorului. Cine ştie, poate mai punem de o lansare...
H. Şt. Simon
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu