Din nou doar poezie

„Luceferii”, la întrunirea din duminica trecută, au avut parte, din nou, doar de poezie. Textele au fost susținute de Constantin Dehelean și tânărul, în mare vervă, Iulian Petrescu.

Primul, aflat la o vârstă venerabilă, înregistrează și un debut cu poezie în cenaclul nostru. Are câteva volume pregătite pentru tipar dar, se pare că „ceasul bun” nu a sosit încă. Cel de-al doilea, scrie cu ambiţie și se produce frecvent în cenaclu. Calat pe structuri clasice, Constantin Dehelean scrie o poezie care se adresează raţionalului cu note neomoderniste. Versurile sale au adâncime, livrescul şi miticul, sacrul și profanul se înlănţuiesc într-o viziune personală privind existenţa umană. Cele două cicluri, „Esenţiale” şi „Fărădelegea”, care ne-au fost prezentate, îl califică în postura de poet. Aştept să se producă şi debutul editorial.

Iulian Petrecu se află în progres, textele sale, când incantaţii provocate de întâlnirea cu natura sau cu femeia iubită, când interogaţii exclamative, când descriptive dar toate exprimate într-un registru poetic încă nedecis.

Am reţinut:
   
orizontul

pe câmp orizontul toamnei
este un cerc în care aripile cocorilor
cad spre sud.
...............................................................
muzică

Femeia aceea e când pace când război
harfa ei se adună într-un ghem de forţe
faceţi deci ce face şi mănuşa de catifea
când acoperă o mână de fier
..................................................................

Umbre

albul strălucitor al vălului tău – mireasă mincinoasă
este!
nunta-ţi mincinoasă fărdelege e! fărdelege e!
  O nuntă izolată şi singulară pe tărâmurile Ţării Fax
căutând şerpuitor începutul şi sfârşitul...

lejere şezlonguri se lăbărţează pe nisipul plajei din retina mea...
şi toate se închid într-un cerc vicios
lighioane nerăbdătoare ale dorinţei mele naive...
şi ochiul meu neutral – element paradoxal –

priveşte imaginea ta splendidă,
frumuseţea ta fără început şi fără sfârşit...

 (Constantin Dehelean)

-----------------------------------------------------------------------

În cea de mâine

te văd în toate femeile
În cea de ieri
În cea de mâine
Cu siguranţă
Şi ieri ai fost la fel
...............................

Roşul vieţii tale

Simt cum prin vene
Îmi curge numele tău
Îmi curge, de mine
Îmi curge de tine
Îmi curge de vânt
Îmi curge de ploaie
Îmi curge roşul vieţii tale

(Iulian Petrescu)

Cronicar de serviciu Constantin Butunoi

Cronicărit … după ureche

După ureche, pentru că am lipsit de la întrunirea cenaclului din 24.03.2013, și din auzite am încropit cele ce urmează.
Ordinea de zi a avut două puncte: 1)Recenzie susținută de Constantin Dehelean și 2) Grupaj de poezie susținut de Iulian Petrescu.
La discuții, după ce s-au produs cei doi, au luat parte: Petre Don, Mircea Iovi, Eugen Pădureanu. A fost apreciată recenzia prezentată de C-tin Dehelean, referitoare la volumul „Descântător splendorii ferecate”, autor Vladimir Belity, intitulată „Subiectivismul poetic/Experiența personală și arhitectura poetică/Experiența impersonală. Am citit-o și eu. Este, de departe, mai mult decât o recenzie, este o cronică literară de anvergură. I s-ar putea imputa unele expresii prea cătate, începând cu titlul, și unele formulări „clișeistice”(pelerin prin lumea poetică, subiectivismul poetic, merejele efemeridelor orientale etc.), prețiozități ce vor să imprime un aer doct textului.
Textele propuse de Iulian Petrescu au produs o impresie plăcută asistenței, mulți considerându-l în progres. Am văzut și eu grupajul, Iulian este încă în stadiul „adolescentin al poeziei”, deși se văd urme de progres, trebuie să esențializeze într-o măsură mai mare și să renunțe la tonul explicativ-declarativ.



Din textele celor doi autori am reținut:

„Dar experiența lecturii poeziilor cuprinse în cele o sută de pagini mă determină să mă consider un “ucenic vrăjit” de taina „călătoriei spre neantul ferm” cum spune ”îmblânzitorul cuvintelor-necuvintelor”. Poetul Vladimir Belity, un adevărat pelerin prin lumea poetică, face, iată, un popas printre oameni pentru a permite acestora să guste din mana zeilor. La acest popas al lui participăm și noi, după putință, la festinul la care ne invită cu generozitate. Ritualul, sau ritualurile prezente la acest popas/festin este unul cu două componente: unul al subiectivității poetice și unul al arhitecturii poetice. Poezia orientală este cea care are cea mai complexă și completă componentă ritualică. Subiectivitatea descoperită, expusă firii umane, ca un fel de ofrandă; se sprijină pe o formulă de geometrie poetică făcând-o subordonată ritualului. Aceste valențe ale receptării poetice determină dezlegarea enigmelor pe care autorul le produce.” (Constantin Dehelean)

*
„Îmi iau umbra lucrurilor și plec.
Aceeași monotonie.
Ție nici că-ți pasă.
Te visezi mereu,
A nopților crăiasă.
...........................
*
E noapte de decembrie
Noapte bacoviană
Natura zgribulită
Își ascunde ramurile
Sub plapuma de omat”
(Iulian Petrescu)

Cronicar de serviciu: Constantin Butunoi