Reuniunea din duminică trecută a cenacliştilor de la „Luceafărul” a avut pe masa de disecţie o piesă de teatru „Dacă accepţi un favor, îţi vinzi libertatea”, autor tânărul Iulian Petrescu care, după cum se vede, cochetează cu mai multe genuri literare.
Piesa, aparţinând teatrului scurt, are ca subiect pericolul SIDA, una dintre ameninţările majore ale contemporaneităţii. În condiţiile precarităţii zilelor de astăzi, nu e de mirare, creşterea numărului de familii dezorganizate este un fapt evident şi ca urmare membrii lor sunt cei mai expuşi consumului de droguri şi infecţiei cu HIV.
În legătură cu calităţile şi defectele scriiturii s-au manifestat două opinii: cea susţinută de Rely Tarniceri, în principal, cum că este un text bine scris dar nu rezistă din punct de vedere teatral, în sensul că intriga nu atinge o anumită cotă şi o altă opinie, la care am subscris şi eu, cum că dialogul este bine mânuit, personajele bine conturate, limbajul adecvat, ar trebui lucrat finalul ce pare a fi facil găsindu-se o altă rezolvare a conflictului.
Piesa este într-un act şi are şase scene, am ales un fragment din scena II:
„Dan: Ce faci Alina? Ai cumpărat pâine? A zis mama că întârzie, vine mai târziu în seara asta. Alina: Ştii ce...nu e obligaţia mea să cumpăr pâine, şi în legătură cu mama...nu ai observat că întârzie cam mult noaptea? Dan: Ce să observ măi fată, că de când tata a plecat, s-a destrămat familia noastră. În trecut eram o familie unită. De ce? Că exista un stâlp al casei dar acum ce să spun de mama când nici pe tine nu te văd decât noaptea, poate nici atunci!
........................................................................................................................
Dan:(ironic)Normal că nu ştii, dacă ai uitat unde stai, vii doar să-ţi umpli stomacul şi pleci. Dar eu, na acum, pot spune că întreţin familia, chiar şi pe tine surioară. Alina: Dragul meu frăţior, să-ţi dau o veste, pot să mă întreţin şi singură! Chiar aşa! Din ce bani întreţii tu familia? Ai grijă că dacă încalci legea eu nu vin la puşcărie să îţi dau chiftele cu praştia. Dan: Stai liniştită că nu voi ajunge acolo, dacă nu mă toarnă cineva. Este vorba de nişte făină albă pe care o vând la pliculeţ(îi arătă un pliculeţ)nu ca în magazin la kg. Alina: Măi omule, astea-s droguri? Dan: Eu nu le-aş spune aşa...sunt doar visele altora şi banii lor în buzunarul meu.”
Observator de serviciu: Constantin Butunoi
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu