Se apropie sfârșitul anului...

Apropierea sfârșitului de an nu pare să descurajeze pe cenacliști, ci, din contra, duminica trecută s-a petrecut una dintre întrunirile ce pot fi considerate printre cele mai reușite , mă refer la cele care au avut loc în anul acesta.
 






Drept protagoniști i-a avut pe Rely Tarniceri și pe cunoscutul ziarist Lucian Valeriu.



Rely Tarniceri scrie o poezie ce s-ar putea încadra în tiparele clasice. Versurile sensibile, într-o montură din care nu lipsește „bărbăția”, alcătuiesc scenarii ce țin de un orizont poetic dominat de meditație și melancolie.

 

Lucian Valeriu prin diversitatea formulelor prin care și-a prezentat textele, mai ales prin grafia și spontaneitatea lor, pare să fie adeptul așa-zisei„literatura net”. Cele mai multe dintre ele sunt caracrerizate de concizie și fluență. Pe lângă inteligență, scriitura sa are vădite note ironice iar prin amestecul controlat a prozei cu poezia se anunță un perpetuu avangardist. În cele ce urmează, redau, pe scurt, părerile exprimate de cei care au participat la discuții :



Petru M.Haș - Rely Tarniceri scrie versuri melodice și este evidentă abordarea clasică a prozodiei. O poezie de meditație, sensibilă, în care cititorul se regăsește. Lucian Valeriu nu face distincție între proză și poezie, de fapt asta este tendința literaturii actuale, la el totul se petrece sub zodia fragmentariului, sintagme întrutotul deosebite, termeni imprevizibil și un stil aforistic din care nu lipsește ironia.



Ioan Matiuț - Rely e pe linia stilului ei, poezie plăcută la ureche, are abilitatea versificării. La Lucian lucrurile se schimbă, s-a prezentat cu tot felul de texte care-l anunță mai degrabă ca prozator și-i recomandă proza scurtă.



Vlad Belity – poezia lui Rely este în progres, a remarcat că a făcut unele retușuri la unele texte care au mai fost prezentate cu alte ocazii și consideră că o prinde mai bine exprimarea în modalitate clasică. Textele prezentate de Lucian i s-au părut modalități de exprimare fulgurantă, pline de inteligență ce par a fi sențințe, aforisme.
Ioan Henț le-a dedicat câte un catren, din păcate, nu le-am putut reține.

Din cele prezentate am ales:

Rely Tarniceri

Citadină

În orașul pădure,
unde copacii sunt beton
iar crengile, cabluri
de înaltă tensiune,
țiglele se cred păsări
ce-au uitat zborul...

Confesional

mi-e timpul catedrală-n care ceasurile
sunt rugi însoțite de tic-tacul cuvintelor

pe treptele pustii nu sunt nici măcar cerșetori,
nu cred în dumnezeul meu încremenit

negustorii de icoane au dat faliment
lumânările abia mai pâlâie, fumegânde

sub bolta imensă doar vocea mea îngânată de ecou
dă notă explicativă existenței

Lucian Valeriu

Anunț interesant
-Repar karme;
-Operez evadări din penitenciare anonime;
-Mint eficint;
-Înfloresc;
-Dau iluzii pe gratis;
-Revând și răscumpăr;
-Nu ofer acte;
-Prestez declarații de independentă;
-Pup libertăți.

*
La cinci dimineață făceam autostopul și...
Cum să nu te iubesc , viață?”...

Mai ales când știu că va urma și habar n-am ce
bunăziuă ne așteaptă.

**

Lasăți poeții să conducă apocalipsa!...că va fi mai bine și
pentru politicieni, și pentru oamenii de știință cu grave handicapuri emoționale,
și pentru popi, și pentru soldați, și pentru confrați!





Observator de serviciu:Constantin Butunoi