O ședintă cu un singur protagonist

Întrunirea din duminica trecută a „Luceferilor” (se vede treaba că nu au fost luate în seamă părerile unora cum că la cenaclu s-ar pierde timpul), s-a petrecut într-o afmosferă înălțătoare, presărată cu melancolii provocate de textele unui singur protagonist – poeta Domnica Pop, proaspăt primită în U.S.R..

Autoare a mai multor cărți de haiku-uri, membră a Asociației Haijinilor din România, a trecut acum peste barierile impuse de acest gen liric, dând frâu liber exprimării poetice printr-o modalitate modernistă și printr-o abordare largă de tematici și motive. Poemele sale de tip narativ, în vers alb, fără titlu, învăluite în aura tristeții, au sensibilitate și gingășie părând a se coagula într-un text mai amplu, în care se scrie biografia eului poetic personal sau poate imaginar.

Au avut intervenții: Petre Don, Mihai Arcadie Comănici, Marius Golea, Mircea Iovi, Lazăr Magu, Rely Tarniceri și Vlad Belity din care am reținut cele de mai jos. Textul cam lung pentru o singură ședință, poate fi o viitoare carte , multă sensibilitate fără a cădea în patetism (P.D.); metafore deosebite, își încheie poemele în stil haiku (M.A.C.); o diversitate de motive și trăiri marcate de trecerea timpului pe care poeta o simte cu acuitate (M.G.); teme de actualitate tratate într-o modalitate deosebită reușind să depășească anumite granițe ce țin de exprimările poetice (L.M.); poeta parcă a citit un jurnal în cuvinte și imagini (R.T).

În final președintele cenaclului Vladimir Belity, cel care a dat citire textelor Domnicăi Pop la rugămintea autoarei, a anunțat ca la întrunirea viitoare, duminică, 06.05.2012, va citi poetul Lazăr Magu. Dintre poemele prezentate am ales: * mă strânge la piept lipsa ta nu-i nimic nu-i nimic am mai plâns în somn voi adormi și voi visa că dragostea este cel mai dulce nimic * insula de exil luna cu maluri de singurătate cu munți de frică fără tine * sînt felia de pîine din mîna copilului sînt mîna copilului pe felia de pîine există o foame de-a trăi (viața este un ghioc plin de foame) omul felia de pîine care se mănîncă pe sine

Constantin Butunoi