Presedintele si-a intrat în atribuții

În sfârșit, Vlad Belity președintele cenaclului, terminându-și „treburile”  și-a intrat în atribuții, rămâne de recuperat  necriticul (Horia Șt. Simon) care își continuă absența cu o fermitate demnă de o cauză mai nobilă, am zice noi, cei care nu știm toate dedesubturile.
Recenta reuniune a cenaclului a avut loc, ca deobicei, la Casa de Cultură a Sindicatelor și pe scenă au urcat o debutantă, Natalia Micalona – poezie și cunoscutul prozator, Mihai Arcadie Comănici care a prezentat un capitol din noua sa carte „Pescărușul Amiral”, ed.Concordia, Arad, 2011.
După  ce protagoniștii și-au expus textele, președintele cenaclului a făcut  mici considerații pe marginea lor și apoi a invitat participanții la dezbateri, pe care le vom reda, pe scurt, în cele ce urmează:
Ioan Henț  - se arată încântat de versurile tinerei debutante și-i dedic ă o tabletă iar despre M.A.C. afirmă că este un prozator de forță  și-i dedică și lui un catren;
Rodica Dehelean –N.M.scrie o poezie care impresionează și citează versuri din textele care i-au plăcut într-o măsură mai mare, despre proza lui M.A.C. va avea o părere bine conturată după ce va citi cartea;
Marius Nicula – face unele observații în legătură cu punctuația și remarcă poezia „Scrie-mi”,în legătură cu proza lui M.A.C.  nu se poate pronunța pentru că nu a avut în față scriitura;
Mircea Iovi – poezia lui N.M. are substanță lirică, versurile sunt frumoase și originale, face analogie, puțin bizară, cu scrierile lui Panait Cerna, proza lui M.A.C. l-a încântat ca și în alte ocazii;
Lucia Cuciureanu – o poezie scrisă la prima mână, cu imagini alcătuite în stil baroc, prea multe explicații care devin deranjante și cuvinte în plus ce trebuie eliminate în urma unui proces de elaborare, poezia nu se scrie doar la inspirație iar despre M.A.C. afimă că este un autor care și-a câștigat statutul de prozator, noua sa carte are ca temă confruntarea dintre viață și moarte,cea naturală  și  cea provocată; personajele sunt credibile, există mai multe voci narative și momente de suspans care plac și stârnesc interesul cititorului;
Karina Gehl – o găsește unidimensională ca exprimare poetică dar nu i-a displăcut ceea ce scrie N.M.,afirmă despre  M.A.C. și personajele sale i se par un James Bond postcomunist;
Ghiță Vesa – poeta vrea să ne facă părtași la bucuria generală pe care o trăiește, M.A.C. a reușit să ne delecteze și azi cum a făcut-o și în alte dăți;
Președintele cenaclului a dat cuvântul protagoniștilor după care a anunțat ordinea de zi a viitoarei întâlniri din 30.10.2011: 1) Carina Gehl  - proză; 2) Marius Nicula – proză;
Din creațiile prezentate am ales:
Natalia Micalona
 „Când ne-am întâlnit mi-ai dăruit
penița cu care ai scris tu deceniile,
Așteptând răspunsuri din părți
unde nu erai înțeles, nici măcar ascultat,
Când ți s-a terminat cerneala albastră
am venit eu cu răspunsurile
Și ți le scriu în fiecare noapte,
cu penița ta și cerneala mea roșie,
Deși ești obosit să le mai citești...
Poate crezi că e târziu,
De fapt e devreme,
Pentru că e doar începutul
continuării tale...” 
(Scrie-mi)
Mihai  Arcadie Comănici
„ - De multă vreme m-am tot gândit să-mi schimb viața. Am fugit prea mult după femei frumoase,după lucruri scumpe. Luxul m-a sufocat în palatul meu. Odată cu faima oarecum ratată a afaceristului de„buzunar”, mi-a pierit și pofta să mă mai bucur de ceva. Lupt pe mai multe fronturi, cu la fel de multe îndoieli, dar sper să ies bine din ghemul acesta încurcat ca cel rostogolit de pisicile copilăriei.
.........................................................................................................................................................
-Sunt  amenințat cu moartea. Vor să împuște „Varanul”. Sunt ținta lor. Unul m-a jignit supunându-mi „Varanule ești un manelist al afacerilor!” de-atunci cred că am devenit paranoic. Nu mă pot plânge nimănui. Aici n-am nicio putere.
-De ce nu te adresezi poliției, justiției?
-N-ați văzut-o ? Justiția-i oarbă, e legată la ochi, nu vede nimic, chiar dacă ești amenințat. Ei așteaptă să fii mai întâi ciuruit, abia apoi cercetează, ce și cum a fost.
-Dar ai dovezi, ai biletele cu amenințările.
-Știu o vorbă de la bunicul „până la Dumnezeu te mănâncă sfinții”. Acum calc parcă pe-un lac cu gheața nu prea groasă, o aud tot timpul cum crapă în urma pașilor mei.” 
                                                                                                                                                                           Constantin Butunoi