Necriticul în grevă

După derularea formalităților ce țin de începutul de ședință, când protagoniștii, Rodica Dehelean și Eugen Pădurean se pregăteau să-și prezinte noile „produse” literare, în sală și-a făcut , pe neașteptate, apariția necriticul, stârnind o adevărată rumoare. Bucuria se putea citi pe fețele participanților iar eu am răsuflat ușurat, crezându-mă scăpat de o obligație care îmi dă destulă bataie de cap.
Dar să vedeți ce a urmat – necriticul se așază la locul său, stă liniștit și ascultă citirea textelor, își expune părerea și dă să plece, când îl întreb cum rămâne cu blogul, răspunde că nu-l interesează, are prea multe pe cap.
Gurile rele spun că ar lucra la un nou roman și fiind numai două ședințe până la intrarea în vacanță, s-a gândit să lase totul pe mine. Ce om mai e și necriticul asta, nu e în stare să mâzgălească o „fițuică” pentru blog dar… se înhamă la un roman!

Să revenim la ședința propriu-zisă și să consemnăm, pe scurt, părerile exprimate în cadrul dezbaterilor ce au urmat:

Rodica Dehelean scrie o poezie de o naivitate ciudată(Mircea Pascariu)in care meditațiile adolescentine par a sta alături cu banalul(Horia Șt.Simon); scrieri scurte de o puritate copilărească, care trădează un suflet inocent (Rely Tarniceri);
Textele propuse de poetă , în general scurte, au tentă aforistică dar, în cele mai multe cazuri, sunt lipsite de profunzime, fapt ce pare intrat în obișnuință.
Eugen Pădurean, cu poemul în proză „Dor de Terra”, a vrut să spună parcă prea mult, dând impresia de ceva prea încărcat dar are nu puține versuri inspirate și chiar sclipitoare(Horia Șt.Simon); mitologic și contemporan, autorul scrie descătușat, știe să dăscălească dar și să plictisească(Mircea Pascariu); are o mare ușurință în tratarea ideilor dar se cam pierde în amănunte(Constantin Grigoroșcuță);
Poemul amplu prezentat de autor , în care liricul este dominat de epic, trece în revistă motivele dintotdeauna ale poeziei, avatarurile eului poetic, precaritatea ființială, femeia eterna poveste, dragostea cu trădările ei, moralitatea etc; derularea secvențială a poemului, precum și limbajul utilizat, uneori neadecvat, în ilustrarea ideilor emise, provoacă dificultăți în receptarea textului care este inegal din punct de vedere al realizării artistice.
Din cele prezentate de susnumiții am ales:

Rodica Dehelean:

„Gândul te poartă/prin roua fanteziei”

„Trec din pruncie într-o altă copilărie”

„Nu sunt ca tine,/dar e loc și pentru mine”

Eugen Pădurean:

„Să cobori chiuind pe arcul unui curcubeu ca pe un tobogan
Sau coplărindu-te, pe o auroră boreală ca pe faldurile rochiei bunicii.
………………………………………………………………………………………………………….
Pe bunicul, care o viață-ntreagă a arat în jurul satului
Până s-a scufundat încet cu cai cu tot, îl auzi și acum
Arând și dojenind blând caii
Și parcă ametistul inelului tău srălucește mai vesel.
……………………………………………………………………………
Te duci la vânătoare, vezi vânatul, în loc de bubuitura puștii
Tu auzi:ta-ta-ta-taa! – primele acorduri din Simfonia a-V-a
Din țeavă țâsnesc grâne – răsar în urma ta lanuri
Și te-ntorci acasă fericit, cu tolba plină de vânat: iepuri și potârnichi
Din carton.”

Următoarea întrunire va avea loc în data 29.05.2011 și ordinea de zi va avea un singur punct: proză , autor Marius Golea.

Constantin Butunoi

Necriticul lipsește dar, lansările nu se opresc

E vorba de lansările de carte, care continuă într-o veselie. O fi bine, o fi rău, cenacliștii își fac datoria și salută colegii, care, în condițiile dificile de azi, reușesc să-și pună în lumina tiparului gândurile ce-i frământă, cum s-a întâmplat si-n ședința din duminica trecută, când poetul Lazăr Magu și-a lansat noul său volum de versuri„Cartea cu cinci anotimpuri”, cu subtitlul – poezie pentru vreme târzie – ed. Rebeca, 2011, Arad.

La invitația președintelui cenaclului, fără nicio introducere, Lazăr Magu și-a declamat poemele alese cu mult aplomb, într-o tonalitate plăcută, cu efecte hipnotice asupra participanților, ca într-un număr de magie.
Versurile sale, bine structurate, de cele mai multe ori în stil clasic, au greutate și limpezime, exprimând trăiri ce denotă o mare sensibilitate. Scenariile, care se derulează filmic într-o curgere liturgică, dublate de un discurs ceremonios, par a nu ține cont de tendințele poeziei actuale.
Dar să vedem ce părere au cei care au cerut cuvântul, pentru a-și face cunoscută opinia, în legătură cu cartea mai sus amintită:
Gheorghe Vesa – vede în poezia lui Magu multă trăire și sensibilitate, o carte de poezie care trebuie citită;

P.M.Haș - poetul avea chef de vorbă și după ce ne-a informat în legătură cu treburile pe care le-a are de făcut pe acasă, inclusiv spălatul ciorapilor, a afirmat că a scris despre Lazăr Magu rânduri; poemele citite azi conțin dimensiunea cosmică a durerii noastre, reformează ce trebuie reformat în creștinism, care ne-a dat a falsă imagine despre Iisus; cu siguranță cartea reprezintă o nouă treaptă în evoluția liricii sale;
Marius Golea – l-a surprins plăcut rostirea solemnă a versurilor, jocurile de cuvinte și metaforele curajoase ce definesc originalitatea autorului;
Lucia Cuciureanu – afirmă că L.M. scrie o poezie tulburătoare animată de un suflu classic,plină de trăiri, rondelul, care este practicat cu obstinație, deși nu-i respectă cu strictețe regulile, i-a adus multe reușite și remarcă pe cel intitulat„Limba mea”,care poate face parte din orice antologie;
Rely Tarniceri – făcând referi în legătură cu celelalte volume publicate de L.M., afirmă că de data aceasta poetul se situează pe cealaltă parte a baricadei și că „predica de la amvon” a devenit un cântec al iubirii;
Monca Rodica Iacob – aduce elogii autorului, îl felicită și citește un poem care i-a plăcut în mod deosebit;
Constantin Grigoroșcuță – zice că autorul știe să valseze cu metaforele iar cuvintele și ideile ar executa marșuri poetice” prin cartea lansată , încheie cu un catren pe care nu l-am reținut;
Vladimir Belity – consideră că autorul a reușit o carte de poezii care îi face cinste, prin ea mai urcă o treaptă în evoluția sa lirică, fapt remarcat și de alți cenacliști, îl felicită urându-i succes în viitor;

În final am să vă citez din câteva poeme, pe care le consider deosebite, o provocare pentru a vă procura cartea, dar nu înainte de a vă anunța că la „repriza a-III- a” a sosit și necriticul, care, după cum bănuiți, n-a avut nicio părere:

„Mi-ai spus că iubirea e-o ancoră târzie
ce ține marea-n porturi, să nu se risipească,
să nu se-ntoarcă-n râuri, să nu se poticnească,
sa cadă peste maluri de păsări și hârtie.

Mi-am spus că ești o mare și am simțit talazuri,
lovindu-mă năpraznic în inimă și-n tâmple…
un naufragiu tandru urma să se întâmple
și mi-ai căzut în brațe ca ploaia caldă-n iazuri.”
(Ancoră)

„ Trupul iubitei – o ediție de lux
scrisă artizanal,
cu cele mai frumoase poeme„
(Cartea cu poeme)

„Vinul cumparat de la alimentară,
apă de ploaie.
Cafeaua băută la cofetărie,
apă de ploaie.
Cartea citită săptămâna aceasta ,
apă de ploaie.
Cuvintele șefului
………………………………………
apă de ploaie.
Promisiunile guvernanților
……………………………………..
apă de ploaie.
La Calafat,
oamenii înalță diguri de protecție.
(Dunărea în creștere)
ps. L.M. a oferit fiecărui cenaclist câte un volum cu autograf.

Constantin Butunoi