O sedinta cu belea

O belea, în sensul că lipsind necriticul, răspunderea prezentării şedinţei a căzut iar pe capul meu. Şi nu e un lucru uşor. S-au produs doi poeţi, total diferiţi ca scriitură, deşi ca vârstă, sânt destul de apropiaţi. Este vorba de Ioan Henţ cu catrene de regulă cu adresă, micropoeme, o aşa-zisă fabulă, un aşa-zis sonet shakespearian şi Monica Rodica Iacob cu un gen de poeme scurte, lapidare cu trimiteri la aforism şi sentinţă iar altele mai ample cu implicaţii biografice şi emoţionale.


Pentru a ieşi din încurcătură sau mai bine zis, pentru a-mi păstra „mâinile curate”, am hotărât să redau opiniile celor care s-au pronunţat cu privire la productele literare ale celor doi, mai sus menţionaţi şi din care să citez cât mai mult. Trec peste introducerea preşedintelui, Vlad Belity, prin care a încercat să stimuleze participarea la discuţii.
Mircea Iovi - îl felicită pe I.H. pentru productivitate şi consideră că îl prinde poezia cu formă fixă, unde a făcut şi progrese. Poezia lui M.R.I. îl depăşeşte, remarcă doar că textele degajă triteţe.
Maria Aftincăi - afirmă că i-a plăcut cele prezentate de I.H., are un stil format şi nu şi-l mai poate schimba, poezia lui M.R.I. a reuşit să o emoţioneze deşi e mai complicată.
Marius Golea - unele dintre poeme(n.n.-de fapt unul singur) au tentă religioasă, micropoemele sânt mai reuşite iar câteva, şi le enumeră, sânt de-a dreptul remarcabile. I.H. e pe o cale bună. Afirmă că l-au copleşit poemele lui M.R.I. Remarcă mai multe poeme şi citează din ele însoţindu-le cu mici comentarii
Eleonora Iliuţan Bede - zice că nu prea a savurat partea umoristică a lui I.H.(se referă la poemele care emiteau asemenea pretenţii), au emoţionat-o, în schimb, poemele lui M.R.I., care i-au trezit multe amintiri.
Rely Tarniceri - I.H. a reuşit să ne învioreze cu atmosfera umoristică din unele texte, fabula i s-a părut interesantă. M.R.I. ne-a permis să-i intrăm în interiorul sufletului, cu paşi uşori şi cu răsuflarea oprită.
Participarea mea la discuţii prefer să rămână doar consemnată în procesul verbal al şedinţei.
După cum am promis, în cele ce urmează, voi cita din cei doi protagonişti.

IOAN HENȚ

Colegului M.A.C.

De te mai caută muza într-o noapte
Spune-i în şoaptă: să vină mai des...
Ai dovedit în scrieri că se poate,
Şi la senectute...a avea progres.

Colegului Vladimir Belity

Versurile au ecou;
Cuvintele mă impresoară
Haiku-ul tău e-atât de nou
Parcă-l aud întâia oară!

Colegei Rely Tarniceri

Chiar...de am să-ţi dau un sfat;
Ţi-o spun însă cu sfială;
De atâta scris picant
Faci „hernie cerebrală”.

Micropoeme
*
Câinele latră
La casa părăsită
Singurătatea.
*
După ninsoare
Pe cumpăna fântânii
Porumbelul alb.
*
Nici un trecator
Doar râul mai sprijină
Umbra unui pom.

MONICA RODICA IACOB

***
M-am agăţat de spinul tău,
doamne
şi aştept vindecarea
***
Dacă aş avea pe cine lua în braţe
aş rămâne aşa
***

“Oare în ce călimară am ajuns de nu mai pot respira”

Aceeaşi bancă
Şi iubirea căţărată pe brazi(Plini de zăpadă)
Eram timizi atunci, ofrande poeziei nemiloase
Ce mestecă pe rând aceeaşi bancă şi ingerii
ca şi cum ar îngrăşa aceleaşi specii naturale numiţi poeţi
Chiar dacă dimineaţa spălatul pe dinţi, cu Colgate, e verde de Paris,
în oglindă inelul tău peste mijlocul meu,
un ochi în inima intoxitată de vernil
şi dimineaţa ce presează.
- Nu mai mestec brazi de celofan!-
Când ninsoarea se revarsă
şi se împrăştie precum orgasmul pe frunze îngheţate,
apoi peste memoria întunecată, in care mai caut cu lanterna(fascicol luminos)
să regăsesc aceeaşi bancă de lemn lângă pomul de celofan.
- Hai, răstoarnă-mă peste aceaşi bancă plină de zăpadă!
sau mai bine plonjăm în aceeaşi călimară dimineaţa în zori,
doar acum pot depăşi o pădure deasă fără busolă
şi izbucni dintr-o călimară, scriind,
în timp ce ninsoarea se revarsă
iar cântecul de celofan devine o gelatină
sau, mai bine- zis , o răcitură de porc.

Constantin Butunoi