Iulia Ramona Olteanu este o tânăra blondă, înaltă şi filiformă. Mă rog, noi aşa am văzut-o. Căci ea ni s-a prezentat ca absolventă de română – engleză.
De ce vă spun toate astea? Fiindcă ea e cea care a îndrăznit, la 20 martie 2011, să debuteze la cenaclul nostru, în faţa a 19 luceferi-judecători, unul mai sever ca altul, de parcă ar fi vrut neapărat să o sperie.
Nu cred că le-a reuşit, întrucât la finalul şedinţei Ramona s-a oferit să ne citească şi la viitoarea întâlnire din numeroasele-i creaţii, în caz că nu s-ar fi găsit alţi amatori. Ceea ce nu a fost cazul. Dar să nu punem carul în faţa boilor şi, înainte de a vedea care dintre critici au fost îndreptăţite şi care nu, să ne aruncăm puţin ochii (doar la figurat) peste ce ne-a prezentat poeta. Iar dacă mi-a scăpat cuvântul „poeta”, bănuiesc că v-aţi dat seama despre ce fel de creaţii este vorba. Dar hai să intrăm direct în subiect:
F U M U L
Sunt ca un fum de ţigară,
Amar, uscat şi plutesc prin mizerie,
Noroiul mă sugrumă...
Ce mai e aerul? Eu nu-l mai cunosc
Şi-aş opri fumul, dar mi-e frică,
Căci amarul, totuşi, îmi place.
Frumosul nu-l cunosc, căci răul şi urâtul
Sunt cei doi amanţi ce mă iubesc.
Mi-e rece şi aspru totul,
Mi-e frig şi doare
Şi fumul îngheaţă, se sparge
Şi moare.
Apoi soarele vine, dar fumul...
Fumul nu mai e.
Eu nu mai sunt.
N-am să spun (ca alţii, destui) că atmosfera sumbră, deprimantă din această poezie (şi nu numai) este nefirească pentru o autoare atât de tânără. Este opţiunea fiecărui creator în privinţa tonului pe care îl adoptă – doar e democraţie. Aşa că dacă în cele numai nouă poezii prezentate se repetă de mai multe ori cuvintele sânge, noroi, flegmă, infecţie, negru, rece, cald, rău, urât, totul, nimicul, sau amar începi să ai convingerea că acestea reprezintă adevărata osatură a întregului grupaj. Scrie o poezie modernă, racordată la tendinţele actuale, specificul versurilor ei puternic depresive tinzând spre oareşce visceralitate şi anatomie densă. Îi place jocul contrariilor, ştie şi să se joace cu cuvintele însă, uneori, face exces de virgule, repetiţii şi, mai ales, cuvinte de legătură. Oricum, pentru o debutantă, merită felicitări. Şi aşteptăm de la Iulia Ramona următoarea (şi următoarele) lecturi.
Cât despre ultraprolificul Marius Golea, despre care spuneam în glumă în cronica anterioară că acuşi publică o nouă carte, iată, a publicat-o. Se numeşte Lupta cu tine însuţi – Editura Concordia, Arad, 2011 şi a semnat-o împreună cu Teo Răduţ. Lansarea va avea loc sâmbătă, 26.03.2011 la ora 10.00. Oricum, nu mă mai risc să anunţ vreo nouă carte de-a colonelului, pentru că el le publică mai repede decât le pot eu prevedea.
La revedere.
Horia Şt. Simon
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu