Plus berile şi gustările oferite de M.R.I. la final. Dar până la happy-end-ul pe care deja vi l-am dezvăluit, am remarcat următoarele:
La fix şi un sfert, decanul de vârstă al cenaclului, dl. dr. Alexandru Petcu şi-a exprimat câteva „Nedumeriri” cărora greşit le-a dat numele de schiţă. De fapt au fost doar câteva (cinci) microsioane satirice. La a doua dintre ele, cea cu nedotarea piloţilor civili cu paraşute, îi răspund eu (vai, cât sunt de misogin!): paraşutele lor sunt stewardesele. Cea mai reuşită mi s-a părut nedumerirea cu calibrele cartuşelor, încheiată cu propunerea de modificare a acestora de la 7,34 la 7,99, ca la orice supermarket care se respectă.
Acelaşi domn Petcu ne-a citit în continuare nuvela „Kalika faţă în faţă cu legea”, care s-a dovedit a fi o schiţă, nicidecum nuvelă. O schiţă pe alocuri simpatică, impregnată cu un umor zgrunţuros şi ceva miros de piş... pardon, de urină. Plus ceva flegmă. Oricum, umorul grosier de inspiraţie cazonă e preponderent iar finalul (rog persoanele simandicoase şi ultrasensibile să se abţină de la comentarii) excelent, peste nota schiţei.
După care s-a trecut de la proză la poezie. Probabil pentru ca trecerea să nu fie prea bruscă, primul poem citit de Monica Rodica Iacob, cel cu peştii (nu i-am reţinut titlul) mi s-a părut mai slăbuţ, mai degrabă apropiat de anterioarele microsioane ale d-lui Petcu.
Din grupajul generos am sesizat la M.R.I. un proces de decantare a poeziei evidenţiat prin întrepătrunderea şi cuprinderea mai multor stiluri sau influenţe. Două dintre poeme („Gânduri eviscerate” şi „Cizmele negre”) par puternic asezonate la ultima modă de poezie feminină. În plus, despre „Gânduri eviscerate” aş mai spune că pare versificarea nudă a unui jurnal intim.
Deşi citite în grabă, câteva poeme mi s-au părut peste medie, chiar dacă ştacheta pe care M-R.I. şi-a autoimpus-o este din start la un nivel ridicat. Mă refer la „Gânduri eviscerate”, „Hai, zâmbeşte”, „În umbra decenţei poetului”, „Soldatul erou” şi Mirosul fricii”, despre care pronostichez că vor fi piese de rezistenţă în viitorul volum de poezie al autoarei.
În concluzie, caracteristică poeziei MRI-iste este, zic eu, ocolirea oricărui efort de stilizare, ceea ce conduce la un stil poetic direct, suplu şi de efect.
Au urmat apoi comentariile mai mult sau mai puţin la obiect ale armatei de luceferi-critici, după care M.R.I. ne-a redus la tăcere îndopându-ne gurile cu mâncare iar la final ne-a dezlegat limbile cu un butoiaş de bere. Să ne fie de bine!
HORIA ŞT. SIMON
Horia... mersi pentru sugestia cu finalul „în dezordinea stabilizată prin magnetism”. Am renunţat la el pentru ca în primul rând nu strica poezia şi pentru ca, în general, am auzit destul păreri contra finalurilor din poeme... Oricum la soarle - vampir energetic - nu pot renunţa. Ca orice element cu o parte pozitivă şi soarele are o parte negativă... oricum sunt multe realităţi... şi fiecare o alege pe cea care-i place sau convine :D
RăspundețiȘtergere